Mihai BUZNEA
O întîmplare plină de haz, petrecută zilele trecute în Parlamentul României, mi-a reamintit un banc mai de demult, din epoca de glorie a lui Bulă. Poanta suna cam așa: doi amici se întîlnesc, se salută și, bine dispuși (pe motiv că găsiseră hîrtie igienică în magazinele alimentare), își servesc, reciproc, cîte o pilulă. Spune primul: ai auzit, șefu’ cel mare a dat ordin să se retragă tichetele de pîine, gata cu exporturile de grîu, de-acum îl mîncăm noi! Bună, exclamă amicul, rînjind mînzește, hai să-ți spun și eu una: îl știi pe Costică, ăla de-i cu mintea-n palmă, cît oul de bibilică? A ajuns deputat în MAN (Marea Adunare Națională – n.a.). Ce zici de asta, nu-i așa că-i tare? Răspunsul: bancul ăsta nu l-am mai făcut eu!
E vreo legătură între poanta cu pricina și întîmplarea de la Camera Deputaților, între MAN și Parlamentul actual? Este, cum să nu, dar îi invit pe cititori să o descopere singuri. Vă asigur că nu e deloc greu, în schimb vă veți putea amuza copios!
Așadar, luni – 31 martie, parlamentarii noștri cei isteți, din cele două Camere, reuniți în ședință comună, au dezbătut, votat și respins moțiunea de cenzură „Mafia sufocă România”, inițiată de opozanții PRM-iști, PD-iști și PNL-iști pe marginea pachetului de legi anticorupție pentru care guvernanții PSD-iști și-au asumat răspunderea printr-o Ordonanță de Urgență. Nu votul a surprins, rezultatul era de așteptat, ci urmarea, cu final demn de inteligența lui Gîgă. Inspirați de intenția perdanților de a solicita președintelui Iliescu să returneze legea la Parlament pentru rediscutarea și amendarea ei, înainte de a fi semnată și promulgată de acesta, cîțiva ziariști isteți le-au pus de-o farsă aleșilor neamului, mai ales că a doua zi era și marți, dar și 1 aprilie. Ei au lansat mai multor parlamentari din ambele tabere întrebarea-șoc : „Ce părere aveți despre hotărîrea președintelui de a returna legea anticorupție pentru mediere?” Toți, fără excepție, „au pus botul” , dînd răspunsuri care de care mai „juste”. Făcătorii de legi, cei care ne toacă an de an hălci groase din bugetul național tot mai anemic, și-au dovedit la unison „unitatea de cuget și simțire” (printre ei, am ascultat-o și pe o băcăuancă), într-o notă de totală satisfacție și maximă responsabilitate față de importanța majoră a chestiunii pusă în discuție, creînd senzația că ne aflăm nu la Palatul Parlamentului din Dealul Mitropoliei, ci la Palatul Republicii. Prin nici un creier de demnitar român ce-și slujește cu devotament și abnegație alegăt orii, n-a adiat nici măcar o secundă ideia cum că între momentul exprimării votului și pînă în cel al declarației de presă nu trecuseră decît vreo 12 ore. Cînd s-ajungă legea cu pricina la Președinție, cînd să o vadă șeful statului, s-o studieze, s-o adnoteze, să o restituie ș.a.m.d.? Pentru asta e nevoie de cel puțin 30 de zile! Semne multe și destule cum că mințile legislatorilor noștri nu prea stau la ele-acasă, ci umblă cu sorcova pe cele coclauri ori visează la cai verzi pe pereți. Drept să vă spun, m-am amuzat copios, chiar dacă am rîs de unul singur, ca ăla, știți dumneavoastră care, urmărindu-le reacțiile de surpriză și umor la aflarea farsei de 1 aprilie. Ce să le faci, ce să le ceri, ce pretenții să ai de la niște copii mari! Te distrezi și-i lași în plata Domnului. De fapt, a noastră!
Da’ parcă-i singura farsă de acest fel! Amintiți-vă de cele din anii trecuți, precum și de testele de inteligență ori de cultură generală la care au fost supuși de aceiași gazetari puși mereu pe șotii, de parcă și-ar fi făcut din asta o profesiune de credință. Frumos e că nimeni nu se supără, iau lucrurile așa cum sînt și participă chiar la amuzamentul general, de parc-ar vrea să fredoneze: „..altădată, altădată, o s-o facem și mai lată!…” Prostia ca virtute, subvenționată de stat. De-aia-nchei tot cu-n citat: „Fericiți acei săraci cu duhul, că a lor e-mpărăția…” de-aici, de pe pămînt!
Lasă un răspuns