Schimbările intervenite în România după 1989 și-au pus amprenta și asupra sentimentelor și psihicului semenilor noștri. Foarte multe persoane și-au părăsit familiile, unele pentru a lucra în străinătate, altele pentru a-și schima partenerul de viață și a încerca noi experiențe. Nu de puține ori ne-am confrunta cu dorința unora de a-și reclama partenerul pentru „părăsire de domicliu”. Codul penal prevede la articolele 304-307 următoarele infracțiuni privitoare la viața de familie: bigamia, adulterul, abandonul de familie, rele tratamente apolicate minorului și nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorilor.
Bigamia reprezintă încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită și se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Adulterul este fapta persoanei căsătorite de a avea relații sexuale în afara căsătoriei și se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă. Proba adulterului se poate face numai prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante sau prin scrisori care emană de la soțul vinovat. Abandonul de familie reprezintă săvîrșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la întreținere, a uneia dintre următoarele fapte: a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunîndu-l la suferințe fizice sau morale; b) neîndeplinirea cu rea-credință a obligației de întreținere prevăzute de lege; c) neplata cu rea-credință, timp de două luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească. Aceste fapte se pedepsesc, în cazurile prevăzute la lit. a) și b), cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă, iar în cazul prevăzut la lit. c), cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă. Relele tratamente aplicate minorului reprezintă punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de către orice persoană căreia minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare, și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului are loc atunci cînd un părinte reține copilul său minor, fără consimțămîntul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii, sau dacă persoana căreia i s-a încredințat minorul prin hotărîre judecătorească, spre creștere și educare împiedică în mod repetat pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent. În acest din urmă caz, pedeapsa este închisoare de la o lună la 3 luni sau amenda. Trebuie precizat faptul că infracțiunile de adulter, abandon de familie și de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorilor se urmăresc numai dacă există o plîngere prelabilă din partea celui vătămat, iar părțile au posibilitatea de a se împăca în orice fază a procesului.
În spiritul ocrotirii copiilor abandonați, prin Legea nr.47/1993 s-a reglementat instituția declarării judecătorești a abandonului de copii. Conform prevederilor art.1 din lege, copilul aflat în îngrijirea unei instituții de ocrotire socială sau medicală de stat, a unei instituții private de ocrotire legal constituită sau încredințat în condițiile legii unei persoane fizice poate fi declarat prin hotărîre judecătorească abandonat, ca urmare a faptului că părinții s-au dezinteresat de el, în mod vădit, o perioadă mai mare de 6 luni. În cazul declarării abandonului, instanța va delega exercițiul drepturilor părintești instituției de ocrotire socială sau medicală de stat sau instituției private legal constituitț ori, după caz, altei persoane, în condițiile legii.
Sperăm că cei ce citi aceste rînduri vor medita mai mult înainte de a lua o decizie care privește propria famile.
Prezenta rubrică este realizată cu sprijinul unor colaboratori din cadrul Baroului de avocați Bacău.
Lasă un răspuns