SINAXAR Sinaxar ortodox

Sîmbătă, 12 aprilie

Pomenirea Sfintei Antuza, fiica împăratului Constantin Copronim

Sfînta Antuza a fost un model de smerenie și slujire creștină. Deși a fost silită de mai multe ori de tatăl său să se căsătorească, Sfînta Antuza a refuzat. După moarte lui, a împărțit toată averea la săraci, la biserici și la sfintele așezăminte, devenind maică a multor săraci și apărătoare a văduvelor. A fost îndemnată de împărăteasa Irina să guverneze imperiul alături de ea, însă Sfînta Antuza a refuzat. Cîte zile a stat în palat, a fost îmbrăcată cu haine împărătești, iar pe dedesupt avea haină aspră de păr, băutura ei fiind apa, iar hrana cea a călugărilor. A fost tunsă în monahism de Sfîntul Tarasie, patriarhul Constantinopolului, în mănăstirea ce se numea a Bunei Înțelegeri. Ochii ei nu s-au șters niciodată de lacrimi, iar smerenia ei a fost nemăsurată. A slujit tuturor surorilor, a împodobit biserica prin viața și faptele ei. La masă, în timp toată obștea mînca, fără a se gîndi la originea imperială, stătea în picioare și slujea celorlalți. S-a mutat la Domnul la vîrsta de cincizeci și doi de ani.

Duminică, 13 aprilie

Pomenirea Sfîntului Artemon

Pe vremea cînd împărățea la Roma Dioclețian, cumplitul prigonitor al creștinilor, trăia în Laodiceea, un bătrîn, pe nume Artemon, care șaisprezece ani fusese citeț în biserica din cetatea sa, iar de treizeci și trei de ani era preot, povățuind obștea creștină pe calea mîntuirii. Deși împovărat de ani, n-a avut parte de o viață tihnită. Într-o zi, întors de la vînătoare dregătorul Patrichie a găsit idolii dintr-un templu aruncați pe jos. Supărat, a căutat un martor minicinos, să-l acuze pe episcopul Sisinie și preotul Artemon că au dărîmat zeii. Îndată a poruncit să fie prinși toți creștinii, iar el, împreună cu mult popor, a pornit să dea foc bisericii. Pe drum, însă Patrichie s-a îmbolnăvit de moarte. Episcopul Sisinie i-a spus că, de va crede în Hristos, se va vindeca. Dregătorul i-a scris: „Cred în Dumnezeul tău”, și îndată s-a făcut sănătos. Dar nu și-a ținut cuvîntul și a rămas tot prigonitor. A plecat în Cezareea Capadociei, unde a poruncit să fie adus preotul Artemon, pe care l-a silit să aducă jertfă zeilor. Refuzînd, bătrînul preot a fost supus la numeroase chinuri, după care a fost aruncat în temniță. A doua zi, pe cînd se fierbea o căldare cu smoală, Sfîntul Artemon a fost răpit de un înger din fața dregătorului. Pînă la urmă, a fost prins de alți necredincioși și, mărturisind că este creștin, i s-a tăiat capul.

Sinaxar romano-catolic

Sîmbătă, 12 aprilie

Pomenirea Sfîntului Zeno

Sfîntul Zeno, născut în Mauritania, a avut o formație literară și teologică deosebit, și a ajuns în anul 362, episcop de Verona. A păstorit această biserică pînă în anul 372. A lucrat intens la răspîndirea Sfintei Evanghelii, deoarece păgînismul nu dispăruse încă cu totul. De asemenea a luptat mult cu rătăcirea ariană care și-a întins ramurile aproape peste întreaga Italie. De la el au ajuns pînă la noi 16 tratate (predici) lungi și 77 mai scurte.

Duminică, 13 aprilie

Pomenirea Sfîntului Martin

În ziua de 13 mai 648, Martin a fost ales succesor la scaunul pontifical. În Biserică apăruse o nouă erezie, numită monotelism, erezie care se împotrivea învățăturii stabilite de Sfintele Sinoade. Îndată după alegere, Martin a condamnat toate scrierile eretice, fapt ce a provocat o reacție violentă la curtea din Constantinopol. Împăratul, fiind eretic, a ordonat exarhului de Ravena, să meargă la Roma și să aresteze pe papă. Acesta a voit să depășească ordinele împăratului și a plănuit, împreună cu scutierul său, să-l asasineze pe Martin I, în timp ce săvîrșea Sfînta Liturghie. Însă, scutierul a orbit în mod miraculos, iar exarhul s-a împăcat cu papa. La scurt timp, a murit de ciumă, noul exarh primind de la împărat dispoziție să-l aresteze pe papă. Prins și transportat la Constantinopol, papa Martin I a fost dus piața publică și expus timp de o zi întreagă insultelor poporului, după care a fost aruncat pentru trei luni în închisoarea Prandiaria.

Degradat public, dezbrăcat și expus asprimii frigului, încărcat cu lanțuri, a fost închis în celula rezervată condamnaților la moarte. În ziau de 26 martie 655, a fost scos din celulă și în secret expediat la Cherson, în Crimeea, pentru a-și petrece restul vieții în exil. A suferit de foame, și s-a consumat în cea mai totală părăsire timp de alte patru luni de zile, pînă cînd în toamna aceluiași ani, moartea l-a smuls din focul suferințelor. (C. Gh.)