În rubrica de astăzi, avocatul Gabriel Crîșmaru răspunde întrebărilor puse de unii dintre cititorii noștri:
Pentru Gheorghe Pavel și Juncu Elisaveta: Grațierea este o cauză care înlătură răspunderea penală și are ca efect înlăturarea executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai ușoară. Grațierea se poate aplica unor categorii de pedepse, sau se aplică individual, prin decretul Președintelui României. Prin Legea nr.543/1.X.2002 s-a dispus grațierea pedepselor cu închisoarea pînă la cinci ani inclusiv, a pedepselor cu amendă, a măsurilor de internare a minorilor într-un centru de reeducare și a sancțiunilor cu închisoare contravențională. Prin art. 8 din lege s-a prevăzut inițial că se grațiază pedepsele, măsurile și sancțiunile aplicate prin hotărîri judecătorești definitive pronunțate pînă la data publicării ei. Prin O.U.G. 18/2.IV.2003 s-au modificat prevederile art.8, în sensul că se grațiază pedepsele, măsurile și sancțiunile aplicate pentru fapte săvîrșite pînă la 4 octombrie 2002. De reținut este faptul că foarte multe infracțiuni sînt exceptate de la beneficiul grațierii. De exemplu: omorul, vătămarea coporală gravă, loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte, șantajul, violul, incestul, variante ale furtului calificat, tîlhăria, înșelăciunea, delapidarea, ultrajul, luarea și darea de mită, traficul de influență, evadarea, infracțiunile de fals etc., la care se adaugă o serie de infracțiuni prevăzute în legi speciale.
Pentru Viorel MANOLE: Conform art. 72 cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvîrșite, și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pericolul social se referă și la cuantumul prejudiciului creat prin săvîrșirea infracțiunii, astfel încît, la stabilirea pedepsei, se va avea în vedere și acesta. Pentru Ionel Albu și Dumitru Stanciu: Iată care sînt condiții ce trebuie îndeplinite pentru ca cererea de reabilitare judecătorească să fie admisă: a) petiționarul nu a suferit o nouă condamnare; b) își are asigurată existența prin muncă sau prin alte mijloace oneste; c) a avut o bună conduită; d) a achitat în întregime cheltuielile de judecată și despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul cînd partea vătămată a renunțat la despăgubiri sau cînd instanța a constatat că cel condamnat și-a îndeplinit în mod regulat obligațiile privitoare la dispozițiile civile din hotărîrea de condamnare.
Pentru Robert Oprișan: Liberarea condiționată se dispune de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, la cererea condamnatului sau la propunerea făcută de Comisia de propuneri din cadrul penitenciarului. Cînd instanța constată că nu sînt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării condiționate (se are în vedere fracția de pedeapsă executată, comportarea, antecedentele penale), prin hotărîrea de respingere se fixează termenul, după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită, termen care nu poate fi mai mare de un an. Sentința judecătoriei poate fi atacată cu apel în termen de trei zile de la pronunțare sau comunicare, dacă judecata s-a desfășurat în lipsa condamnatului, așa cum lăsați să se înțeleagă că s-ar fi întîmplat.
Pentru Claudiu Ciucă și Marian Boldoi: În cazul în care Parchetul a considerat că cele arătate în autodenunț nu se confirmă, puteți face plîngere împotriva rezoluției date de procuror. Plîngerea se rezolvă de prim-procurorul parchetului. În cazul cînd măsurile și actele sînt ale prim-procurorului ori luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta, plîngerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior. Plîngerea se poate adresa și instanței competente să judece infracțiunea cercetată.
Avocat GABRIEL CRÎȘMARU
Lasă un răspuns