Meditații la Deniile din Săptămîna Patimilor

Toată creștinătatea creștin-ortodoxă se află în aceste zile în doliu. Evenimentele petrecut în urmă cu aproape două milenii, sînt readuse în fața noastră prin slujba Deniilor și prin Evangheliile ce se citesc în Săptămîna Patimilor. Textele alese cu inspirație dumnezeiască poartă sufletul credincioșilor spre marele moment al pătimirii de bună voie a Mîntuitorului Iisus Hristos. Totul va culmina în Vinerea Mare, cînd, fiind pus în mormînt, Hristos se coboară în Iad pentru a dezlega sufletele drepților care au așteptat de sute de ani întruparea Sa. Atunci totul va fi tăcere. După ce a rostit către mulțime ultima pildă a celor zece fecioare, Iisus i-a atenționat pe toți să fie pregătiți cu toată ființa lor pentru momentul sosirii Mirelui Ceresc. I-a lăsat pe aceștia cu tristețea cunoștiinței că tot ei vor fi cei care îl vor huli, scuipa și batjocuri pe drumul Crucii, cerîndu-i să se coboare de pe lemnul răstignirii, pentru a face mărturisirea puterii dumnezeiești. Apăsat de durerea asumată pentru iertarea păcatelor celor pe care i-a slujit, Fiul Omului i-a adunat pe cei doisprezece apostolii cu care a petrecut ultimele clipe înainte de răstignire. Suferința Sa era cu atît mai mare cu cît știa că unul dintre apostoli Îl va trăda și-L va vinde pentru 30 de arginți. Cu toate acestea, îi va face părtași pe toți la Cina cea de Taină, cînd le oferă spre hrană Trupul și Sîngele Său. „Luați mîncați, acesta este Trupul Meu care se frînge pentru voi spre iertarea păcatelor. Beți dintru acesta toți, acesta este Sîngele Meu, al Legii celei Noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor!” Atunci a fost și momentul în care Iisus Hristos a arătat Sfîntului Ioan, cine îl va trăda, anume Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece.

Prilej de meditație și regăsire a sinelui într-o lume ce tinde spre împrăștiere, Săptămîna Mare ne pune în atenție, mai mult decît oricînd, să fim pregătiți, să ne apropiem de Dumnezeu cu sufletul și cugetul curat, pentru că numai așa vom reuși să ne împăcăm cu noi înșine și cu Creatorul cerului și al Pămîntului. (C. Gh.)