Țineți minte cu cine ați ciocnit primul ou de Paște

• se spune că, dacă vă rătăciți, este suficient să vă aduceți aminte acest lucru pentru a găsi drumul către casă

Se spune că în noaptea de Înviere se deschid cerurile, dorințele creștinilor sînt ascultate de Dumnezeu, care, în această noapte, nu ține seama de păcatele oamenilor. În zona noastră există o

serie de datini transmise din generație în generație. Istoricul Eugen Șendrea spune că, în tradiția populară românească, există și astăzi obiceiul de a se face, în ajunul Învierii, un foc mare în curtea bisericii și altele mai mici în curțile gospodarilor. Se veghează lîngă ele, în semn de prețuire a luminii aduse pe pămînt de Iisus. Cu puțin timp înaintea miezului nopții din seara Învierii, creștinii se spală cu apă curată în care au pus un ou roșu, un ban de argint și un fir de busuioc. Apoi se îmbracă în haine noi sau bine primenite, iau coșul încărcat cu cozonc, pască, ouă, ceapă verde, șuncă, brînză și alte bucate care vor fi sfințite la biserică, după ce se termină slujba de Înviere. După ce primesc lumină, creștinii înconjoară biserica, ținînd în mîini lumînări aprinse. La întoarcerea de la slujbă, lumînarea Învierii se păstrează pentru a fi la îndemînă în caz de grindină, trăsnet, incendii, inundații sau în caz de boli și alte nevoi.

În duminica Paștilor, se aprind lumînări pe morminte și se dau de pomană din bucatele sfințite de preot. După întoarcerea acasă, se pune masa de Paști, la care iau parte toți membrii familiei, cu cei mai bătrîni în capul mesei. Cel mai în vîrstă ia coșul sau vasul cu ouă pregătite pentru Paști și îi îmbie pe ceilalți să-și aleagă cîte unul. Urmează cea mai frumoasă parte a sărbătorii, ciocnitul ouălor. Ouăle se ciocnesc la masa de Paști, în toate cele trei zile ale sărbătorii, după un anumit ritual : persoana mai în vîrstă, de obicei bărbatul, ciocnește capul oului de capul oului ținut în mînă de un comesean, în timp ce rostește cunoscuta formulă “Hristos a Înviat !”, la care se răspunde cu: “Adevărat a Înviat !”. Cel care rămîne cu oul nespart va avea noroc tot anul, pînă la următorul Paște. Există credința că este bine de ținut minte cu cine ai ciocnit întîi, căci, dacă din întîmplare te rătăcești în vreo pădure, nu trebuie decît să-ți amintești cu cine ai ciocnit întîi de Paști, și imediat găsești drumul pe unde ai venit. Urmează gustatul băuturii, vin-roșu, de obicei și degustatul bucatelor, din care nu lipsesc friptura de miel, cozonacul, pasca și cașul proaspăt. În prima zi de Paști există obiceiul de a se purta haine noi, în semn de respect pentru această sărbătoare, dar și pentru că ea semnifică primenirea trupului și a sufletului, așa cum se primenește întreaga natură odată cu primăvara.

Spălarea din dimineața Învierii

Într-un lighean se pune un ou roșu, în unele locuri chiar două, și o moneda de argint. Se toarna apa proaspătă, neîncepută, adusă de la fîntînă. Toți ai casei se spală pe rînd, dîndu-și fiecare cu oul roșu peste obraz și zicînd „Să fiu sănătos (sănatoasă) și obrazul să-mi fie roșu ca oul. Toți să mă dorească și să mă aștepte așa cum sînt așteptate ouăle roșii de Paști. Să fiu iubit, ca ouăle în zilele Paștilor”. După aceea se ia moneda de argint și, trecînd-o peste față se zice : „Să fiu mîndru (mîndră) și curat (curată) ca argintul”. Fetele mai zic: „Să trec la joc din mînă-n mînă ca și banul. Să fiu ușoară ca și cojile de ouă, care trec plutind pe apa”. În unele sate, în lighean se pune și o crenguță de busuioc, deoarece se zice că, dacă te speli cu el, vei fi onorat ca busuiocul. Există obiceiul ca banul de argint să îl ia mezinul familiei. După aceea îmbracă toți cămașa nouă și cele mai bune haine și pornesc, avînd fiecare cîte o lumînare mare în mînă, la biserică.

Obiceiuri în a doua zi de Paști

În unele sate din județul nostru, se obișnuiește ca, în lunea Paștelui, mormintele să se acoperă cu covoare și fețe de masă, pe care se pun străchini, iar în mijloc, pe groapă, se pun cîteva păști în care se înfing lumînări aprinse, Printre străchini și păști se află ulcele cu vin și, bineînțeles, ouă roșii. Membrii familiei așteaptă preotul care, după liturghie, vine să le citească rugăciuni pentru morți și stropește mormintele cu aghiazmă. După sfințire familia se așează și mănîncă și împart celor din jur bucatele rămase. (E.SOLOMON)