Retrocedari

Romania a realizat, dupa 1989, o Constitutie acceptabila si o legislatie multumitoare. Probabil unul dintre motivele pentru care romanii au iesit in strada si au rasturnat dictatura lui Nicolae Ceausescu a fost lipsa libertatii de constiinta si libera asociere. Astazi, ea este garantata. Totodata, statul roman recunoaste si sprijina saptesprezece culte si organizatii religioase existente la noi, iar legislatia in vigoare le permite acestora o functionare optima. Cu toate acestea, sa ne amintim ca prin 1986-1987, in Transilvania a existat o situatie aproape exploziva intre ortdocsi si greco-catolici, romani si unii si ceilalti. Era renasterea unei dispute ce isi are originea in 1691, anul in care a fost emisa prima Diploma leopoldina: prin ea s-a emis pentru prima data ideea trecerii romanilor la alta religie decit cea ortodoxa.

Cu timpul, datorita presiunilor, un numar de romani au devenit greco-catolici. Disputa pentru lacasele de cult de atunci dureaza. Mi s-a parut teribil ca romanii au ajuns sa se bata intre ei pe temei confesional, mai ales ca greco-catolicii sint catolici ca dogma si ortodocsi ca rit. Si, la urma-urmei, sint romani. Pe de alta parte, legea retrocedarii proprietatilor cultelor religioase a intrat in vigoare abia in 2002 (Legea nr. 501/2002). Acum nu mai era vorba despre o disputa intre parohii pentru biserici, ci statul roman accepta sa returneze proprietatile confiscate de regimul comunist. Retrocedarea s-a facut intr-un mod rezonabil, adica statul si-a onorat propria-i lege. Fapt cu care noi, romanii, nu prea eram obisnuiti. Ce inseamna insa acest „rezonabil”?… Nu se putea sa nu atraga atentia demolarea bisericii greco-catolice din Ungheni (Mures). E vorba de o mica biserica inaltata intre 1858 si 1864 de greco-catolici si preluata de BOR in 1948, cind statul comunist a desfiintat Biserica Romana Unita cu Roma. In 1997, fara avize si autorizatii de constructie, a inceput durarea, in jurul acestei biserici, a unei noi biserici ortodoxe. Arhieparhia Greco-catolica de Alba-Iulia si Fagaras a cerut retrocedarea bisericii, dar nu a obtinut satisfactie. Dimpotriva, in anul 2000, Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului si Ministerul Culturii si Cultelor si-au dat acordul la construirea noii biserici. In data de 8 mai 2008, a inceput demolarea vechii biserici greco-catolice din Ungheni. Din acest moment, cale de intoarcere nu mai exista. Daca gindul ca in 1600 Mitropolia din Alba Iulia a fost demolata de hasburgi, iar generalul Bucow a darimat cu lovituri de tun peste 60 de biserici ortodoxe, ne indigneaza, ar trebui sa ne indigneze si demolarea acestei mici biserici greco-catolice in anul 2008. Fiindca este vorba de acelasi principiu.

Dincolo de faptul ca sintem majoritar ortodocsi, desi poate ca mai degraba tocmai de aceea, ar trebui sa aratam toleranta si buna-credinta. Nu cred ca nu s-ar fi putut gasi o solutie, mai ales ca, initial, planul de constructie al noii biserici ortodoxe din Ungheni prevedea ca locatie curtea vechii biserici, nu acoperirea ei. Dar, se pare ca totul a fost gindit cu substrat de la bun inceput. Nu s-a dorit existenta acelei mici biserici si totul a fost facut impotriva ei. Poate ca noua, bacauanilor, ni se pare ciudata o asa o intimplare, petrecuta imediat ce treci de munti. Pentru ca la noi confesiunile traiesc in pace si avem catedrale ortodoxe si catolice si biserici ortodoxe si catolice, fara sa existe dispute intre parohii. Dar istoria noastra e diferita de cea a Transilvaniei. Si iata cum istoria ne influenteaza prezentul. Si din cauza acestei istorii, legea retrocedarii s-a facut in limite rezonabile, nicidecum in absolut.

Dan PERSA