Sinaxar ortodox

Sîmbătă, 3 mai

Pomenirea Sfinților Mucenici Timotei și Mavra

Sfîntul Timotei era preot și a trăit în timpul împăratului Dioclețian. Tînăr fiind, Timotei s-a căsătorit cu Mavra, dar la cîteva zile după nunta lor, a început o puternică prigoană contra creștinilor. Timotei a fost prins de păgîni și adus înaintea dregătorului Tebaidei spre a fi judecat. Acesta i-a poruncit să înfățișeze cărțile din care citea creștinilor, dar Timotei nu a voit și a răspuns dregătorului că el ține la cărți ca la niște copii ai săi. Prigonitorul s-a mîniat de îndrăzneala lui Timotei și a dat poruncă să fie supus la chinuri. Dar Timotei nu a cedat cu toate suferințele îndurate, iar prigonitorii au crezut atunci că vor putea îndupleca pe femeia lui să slujească idolilor. Însă ea nu a ascultat de ei, ci, mai mult a luat aminte la cele ce o învăța Sfîntul Timotei, soțul ei. Văzîndu-i pe amîndoi tari în credință. dregătorul a dat ordin să fie răstigniți, unul în fața altuia. Și, după nouă zile de chin, și-au dat duhul.

Duminică, 4 mai

Pomenirea Sfintei Mucenițe Pelaghia

Sfînta Pelaghia era originară din Tarsul Ciliciei și a trăit pe vremea împăratului Dioclețian, fiind fiică a unei femei văduve, păgînă cu credința. Pentru frumusețea ei, Pelaghia s-a logodit cu însuși fiul împăratului. După un vis minunat, a mers în ascuns la episcopul creștinilor și a mărturisit credința ei, și s-a creștinat prin Taina Sfîntului Botez. Pelaghia a stăruit în rugăciune și în fapte bune, căutînd să fie de folos fraților ei în credință. Mai mult, ea l-a anunțat pe fiul împăratului că nu mai voiește să-i fie soție și că și-a închinat viața întreagă Mireului ceresc. Auzind această veste, fiul lui Dioclețian, din multa dragoste ce o purta Pelaghiei, și-a pus singur capăt zilelor, omorîndu-se cu sabia. Dioclețian a trimis ostași, au adus-o pe fecioară și, neputînd să o întoarcă de la credința în Hristos, a poruncit să o ucidă.

Sinaxar romano-catolic

Sîmbătă, 3 mai

Pomenirea Sfinților Filip și Iacob

Despre activitatea și moartea Sfîntului Filip nu ni s-au păstrat documente sigure. O tradiție foarte veche afirmă că el a activat în părțile de nord ale Asiei Mici și a murit răstignit pe Cruce, la vîrsta de 87 de ani, sub împăratul Domițian. Mai tîrziu, rămășițele lui pămîntești au fost transportate la Roma și așezate în biserica Sfinților Apostoli, alături de cele ale Sfîntului Iacob.

Sfîntul Iacob, pe care evanghelistul Marcu îi numește „cel Mic”, intră în istorie ca episcop de Ierusalim, după anul 42, cînd Iacob cel Mare a fost martirizat și Petru a părăsit orașul. De la Sfîntul Iacob a rămas o scrisoare, cuprinsă în Noul Testament. Istoricul evreu Iosif Flavius ne spune că Iacob cel Mic a fost condamnat să fie ucis cu pietre în anul 61 sau 62. Condamnarea a fost hotărîtă de marele preot Annah al II-lea.

Duminică, 4 mai

Pomenirea Sfîntului Chiriac

Sfîntul Chiriac a trăit în secolul al IV-lea. Descoperind mai tîrziu credința creștină, Chiriac s-a botezat și, pentru a nu avea neplăceri din partea foștilor corelegionari, a părăsit Palestina, îndreptîndu-se spre Italia, unde a debarcat în portul Ancona. Ținîndu-se cont că venea din Țara Sfîntă, a fost ales episcop. După o îndelungată și rodnică păstorire, Chiriac a vrut să facă un pelerinaj în Țara Sfîntă pentru a revedea locurile natale ale lui Iisus și ale propriei tinereți. Acolo l-a așteptat însă spada ultimului persecutor roman, Iulian Apostatu, și bătrînul episcop a întărit cu sîngele său mărturisirea de credință făcută cu mulți ani în urmă. Mai tîrziu, rămășițe pămîntești ale sfîntului episcop au ajuns în mod minunat la Ancona, unde s-a înălțat și o biserică.