• plata impozitului se efectuează săptămînal
Modul în care se deduc dobînzile bancare, pierderile din diferențele de curs valutar și cheltuielile cu amortizarea au fost stabilite prin HG nr.859/2002, pentru aprobarea Instrucțiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe profit, reglementat prin Legea nr.414/2002. Legea cuprinde prevederi privind deductibilitatea cheltuielilor aferente afacerilor și acordă facilități fiscale unitare pentru toate categoriile de contribuabili. Prima categorie de facilități este amortizarea suplimentară sub forma unei deduceri speciale de 20% din valoarea mijloacelor fixe achiziționate, destinate activităților autorizate, în situația în care nu s-a optat pentru regimul de amortizare accelerată. Valoarea rămasă de recuperat pe durata de viață utilă se determină după scăderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%.
Exemplu:
Investiția realizată # 200.000.000 lei
Durata normală de funcționare (DNU) # 10 ani
Data investiției # luna ianuarie
• Calculul cheltuielilor cu amortizarea utilizînd metoda de amortizare lineară, conform legislatiei actuale:
Valoarea investitiei # 200.000.000 lei
Durata normală de funcționare # 10 ani
Valoarea cheltuielilor cu amortizarea în primul an de funcționare #
Valoarea investiției/ Durata normală de funcționare #
200.000.000/10 # 20.000.000 lei/ primul an de funcționare.
Valoarea cheltuielilor cu amortizarea rămasă pentru următorii nouă ani # 20.000.000 lei/an – pentru următorii nouă ani;
• Calculul cheltuielilor cu amortizarea utilizînd metoda de amortizare lineară și aplicarea deducerii speciale de 20%, conform legii privind impozitul pe profit:
Valoarea cheltuielilor cu amortizarea în primul an de funcționare #
deducerea speciala ^ cheltuielile cu amortizarea, calculate pe baza metodei lineare la valoarea rămasă.
Deducerea specială # (20% x 200.000.000) # 40.000.000 lei
Cheltuielile cu amortizarea calculate pe baza metodei lineare la valoarea rămasă # ș200.000.000-(20% x 200.000.000)ț/10 # 16.000.000 lei
Cheltuielile cu amortizarea în primul an de funcționare #
40.000.000 ^ 16.000.000 lei # 56.000.000 lei/ primul an de funcționare.
Valoarea cheltuielilor cu amortizarea rămasă pentru următorii nouă ani # 16.000.000 lei/an – pentru următorii nouă ani
Amortizarea accelerată
Amortizarea accelerată, fără aprobarea prealabilă a autorității fiscale, pentru achiziția de tehnologie (respectiv mașini, utilaje și instalații de lucru, computere și echipamente periferice ale acestora, brevetele de invenție, de la data aplicării acestora de către contribuabil).
Exemplu:
Calculul cheltuielilor cu amortizarea utilizînd metoda de amortizare accelerată, conform legislației actuale:
Valoarea investiției # 200.000.000 lei
Durata normală de funcționare # 10 ani
Valoarea cheltuielilor cu amortizarea în primul an # 50% x valoarea investiției # 50% x 200.000.000 # 100.000.000 lei, în primul an de funcționare.
Valoarea cheltuielilor cu amortizarea rămasă pentru următorii 9 ani # 11.111.111 lei/ an – pentru următorii 9 ani.
Dobînzile se deduc integral
Cheltuielile cu dobînzile sînt integral deductibile, în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decît unu.
Dacă acest indicator este peste unu, inclusiv, cheltuielile cu dobînzile sînt deductibile pînă la nivelul sumei veniturilor din dobînzi plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobînzile rămase nedeductibile se reportează în perioada următoare, în aceleași condiții, pînă la deductibilitatea integrală a acestora. În cazul în care cheltuielile din diferențele de curs valutar ale contribuabilului depășesc veniturile din diferențele de curs valutar, diferența va fi tratată ca o cheltuială cu dobînda. Limita prevăzută se aplică pentru fiecare împrumut. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat și capitalul propriu. Prin capital împrumutat se înțelege totalul creditelor și împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, respectiv credite bancare, împrumuturi de la instituții financiare, împrumuturi de la acționari, asociați sau alte persoane, credite furnizori. Capitalul propriu cuprinde capitalul social, rezervele legale, alte rezerve, profitul nedistribuit, profitul exercițiului și alte elemente de capital propriu (CP) constituite potrivit reglementărilor legale. În vederea determinării impozitului pe profit, gradul de îndatorare se calculează ca raport între media capitalului împrumutat (CI) și media capitalului propriu. Pentru calculul acestor medii se folosesc valorile existente la începutul anului și la sfîrșitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. În cele din urmă, rezultă următoarea formulă:
Gradul de îndatorare # șCI la începutul anului fiscal ^ CI la sfîrșitul perioadeiț/șCP la începutul anului fiscal ^ CP la sfîrșitul perioadeiț Exemplu:
Un contribuabil are următoarea situație:
Valori la data de Valori la data de Valori la data de
1 ianuarie 31 martie 30 iunie
Capital propriu 100.000 120.000 120.000
Capital împrumutat 120.000 90.000 130.000
Cheltuieli cu dobînzile 0 20.000 30.000
Venituri din dobînzi 0 10.000 12.000
Celelalte venituri impozabile 0 80.000 100.000
Pierderea netă din diferențe de curs 0 25.000 35.000
Pentru a determina nivelul deductibilității cheltuielilor cu dobînzile și al pierderii nete din diferențe de curs valutar la nivelul trimestrului și apoi al semestrului, contribuabilul calculează gradul de îndatorare a capitalului aferent perioadelor menționate anterior.
Conform formulei stabilite mai sus și luînd în considerare CI la 1 ianuarie și la 31 martie, precum și CP la 1 ianuarie și la 31 martie, rezultă:
Gradul de îndatorare, pentru primul trimestru este 0,95.
Avînd în vedere faptul că acest grad de îndatorare este mai mic decît 1, se deduc integral, pentru primul trimestru, cheltuielile cu dobînzile și cu pierderea netă de curs valutar.
Conform aceluiași sistem de calcul, dar aferent primului semestru, rezultă un grad de îndatorare de 1,13.
Deoarece acest indicator este mai mare decît 1, se deduc cheltuielile cu dobînzile și cu pierderea netă de curs valutar numai în limita prevăzută de lege.
Se prezintă următoarea situație:
a) cheltuieli cu dobînzile 30.000
b) pierdere netă din diferențe
de curs valutar 35.000
c) cheltuieli supuse limitării 65.000 șa) ^ b)ț
d) venituri din dobînzi 12.000
e) celelalte venituri ale
contribuabilului 100.000
f) cheltuieli deductibile 22.000 șd) ^ 10% x e)ț
g) cheltuieli reportabile 43.000 șc)-f)ț
Pentru determinarea profitului impozabil, contribuabilii sînt obligați să întocmească un registru de evidență fiscală, într-un singur exemplar, compus din 100 de file, care trebuie numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat la organul fiscal teritorial. Completarea se face în ordine cronologică, fără ștersături, iar informațiile înregistrate trebuie să corespundă cu operațiunile fiscale și cu datele prezentate în declarațiile de impunere. Registrul de evidență fiscală se completează în toate situațiile în care informațiile cuprinse în declarația fiscală sînt obținute în urma unor prelucrări ale informațiilor furnizate de contabilitate. Modul de completare a registrului este la latitudinea fiecărui contribuabil, în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii ale acestuia. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns