Global Teenager Project

„Proiectul global pentru tineret” are drept coordonator principal Instituția Internațională de Comunicare și Dezvoltare (Olanda), iar ca și coordonator național Fundația Amoba, Sf. Gheorghe. Scopul principal al proiectului este promovarea relațiilor interculturale și include 20 de țări din Europa, Africa, America. Sînt implicate 95 de școli, cu peste 3000 de elevi. Întregul proiect este pentru elevi și condus de elevi, comunicarea între grupuri are loc prin intermediul internetului, ciclul de învățare durează numai zece săptămîni, timp în care elevii încearcă să se cunoască mai bine, să schimbe păreri între ei despre școală, educație, cultură, democrație, mediu, globalizare, sănătate, drepturile omului etc. Proiectul a început de mai mulți ani, anul aceasta desfășurîndu-se cu elevi din Olanda, Egipt, Bolivia, Kenya, Zimbabwe și Romînia (în liceele: „Anghel Saligny”- Bacău, „B. P. Hașdeu” – Buzău, „Constantin Carabella”- Tîrgoviște).

De fapt, întreaga idee este ca elevul să vine cu ideile, să discute părerile cu prietenii din întreaga lume, să tragă concluziile, după care urmează, la final, și o întîlnire. Profesorii sînt cei care ajută, cu rol de coordonatori. Proiectul dorește să promoveze o atitudine nouă în școli (a lucra pe internet, cu calculatorul), iar pentru adolescenți se dorește a le da anumite responsabilități de comunicare (printr-o limbă străină-engleza/franceza) precum și utilizarea calculatorului. Este un gen nou de învățare/predare, adică unul virtual.

Planul proiectului este simplu: se aleg dintr-un liceu maxim 12 elevi care formează un grup, care au cunoștințe informatice și de o limbă străină la alegere, se trimite o scrisoare cu prezentarea fiecărui elev, fiecare grup pune o anumită întrebare despre tema aleasă, apoi au loc discuții pe internet despre aceasta (în care elevii se cunosc mai bine), se trimit poze cu membrii grupurilor iar după terminarea celor 10 săptămîni elevii trag anumite concluzii: ce le-a convenit, ce nu le-a convenit, ce și-ar dori de la noul sistem de învățămînt (elevii romîni avînd multe de obiectat), își trimit scrisori de „good-bye”, iar în final urmează să se cunoască față în față, într-o tabără.

În principiu, pare o idee destul de banală, de neinteresantă. Dar pe măsură ce se pun întrebări și afli mai multe despre cum fac alții orele sau cum văd alții lipsa de cultură a tinerilor, rămîi uimit cînd vezi că există condiții mai rele – asta dacă vorbești cu cei din Zimbabwe – sau mult mai bune cînd vorbești cu cei din Olanda. Descoperi că alți tineri de vîrsta ta se pot angaja și sînt bine plătiți, pe cînd la noi e o adevărată bătaie de joc. De fapt, dacă stai bine să te gîndești, vezi tot ce nu ai, toate problemele pe care societatea și Romînia le are, în comparație cu alte state din lume. Și ori rămîi dezamăgit că alții o duc mai bine ca tine, ori cu pofta de a le arăta celor de la învățămînt cum o duc alți elevi – nu cobai ca tine, ori cu dorința să pleci unde ai auzit tu că e mai bine decît la tine în țară.

(Andreea CEASĂR)