Se spune că tinerii sînt greu de înțeles, nu pentru că ar fii mici genii, iar restul lumii ar fi inferioară lor, dar pentru că au anumite reacții greu de anticipat, sînt încăpățînați, orgolioși, nimeni și nimic neintrîndu-le în voie. De aceea, cel mai bine este să nu fie provocați, pentru că se riscă a se începe un nou război în casă sau pe stradă, sau oriunde ați ieși cu un astfel de „specimen” foarte sensibil. Aceștia se ghidează după 10 reguli mari și late, „furate” de la alți adolescenți și schimbate ici și colo de către ei, oferindu-le o notă de personalitate proprie. Nu acceptă în ruptul capului următoarele lucruri:
1. Să li se dea sfaturi.
Explicația adolescenților: știu ei mai bine ce e de făcut, e viața lor, nu le place ca cineva să se bage în sufletul lor, trebuie să încerce și ei cum au încercat părinții și în ultimul rînd nu au cerut sfatul.
Motivul adevărat: pentru că vor să pară maturi, sînt încăpățînați și nu vor să accepte o a doua părere, se simt constrînși și pentru că realizează că au nevoie de un sfat de la părinți.
2. Să fie întrebați.
Explicația adolescenților: vor să fie liberi, nu înțeleg de ce mama sau tata trebuie să știe totul, nu le place să fie interogați ca la poliție.
Motivul adevărat: sigur au făcut o tîmpenie sau, dacă nu, au de gînd să o pună în aplicare, posibile probleme la școală sau cu prietena, au făcut ceva din ceea ce li s-a interzis.
3. Să fie dădăciți, alintați.
Explicația adolescenților: au crescut, nu le place pur și simplu, îi sufocați cu atîta dragoste, rîd de ei colegii, sînt singurii din clasă care pățesc așa ceva.
Motivul adevărat: chiar nu le place, vor să fie tratați ca niște oameni mari, toți din clasă pățesc același lucru, dar se simt penibil și le este rușine.
4. Să depindă de cineva.
Explicația adolescenților: au crescut, trebuie să fie pe cont propriu, nu mai au nevoie de nimeni, se vor descurca ei cumva.
Motivul adevărat: știu că au crescut și că e cam „nașpa” să ceară bani de la mama sau tata, știu că prostiile pe care le-au făcut și care trebuie plătite, nu trebuie plătite din banii părinților.
5. Să fie „cel mai mic” sau „cel mai mare” al casei.
Explicația adolescenților: oricum ai fi, ești extremă și nu e bine. Ori ești prea alintat, ori trebuie să ai grijă de restul alintaților. Oricum ar fi, nu e bine.
Motivul adevărat: oricum ar fi au responsabilități pe care nu prea le înghit.
6. Să vorbească despre ce au, ce au pățit cu părinții.
Explicația adolescenților: părinții nu trebuie să știe tot, nu sînt înțeleși, se va rîde de ei și li se va da sfaturi – ceea ce încalcă regula întîi.
Motivul adevărat: au încredere mai mare în prietenii lor, știu că și ei au pățit aceeași chestie, se înțeleg mai bine, le e rușine să vorbească despre unele chestii cu părinții.
7. Să fie pedepsiți și certați.
Explicația și motivul: nicicui nu-i place să fie pedepsit sau certat, unii tineri își învață lecția mai repede decît se crede, pedeapsa îl supără și cere răzbunare.
8. Să nu fie răsplătiți pentru orice nimic, care la ei înseamnă ceva important.
Explicația și motivul: le place să fie băgați în seamă, să se simtă și ei importanți, să fie apreciați pentru munca lor. Dacă nu le place să nu fie pedepsiți asta nu înseamnă că nu le place să primească aplauze.
9. Să nu li se dea mereu dreptate.
Explicația și motivul: adolescenții au mereu dreptate sau, dacă nu, au ei grijă să aibă. Nu trebuie contraziși, dar nici să li se accepte ideea, ci aduse motive contra.
10. Să fie ajutați.
Explicația și motivul sînt cît se poate de simple: cînd o să ceară să fie ajutați, atunci să fie. Încăpățînarea într-o astfel de problemă este extremă și trebuie lăsați să se calmeze.
Tot ce e de făcut în astfel de situații este să fie luați cu zăhărelul, cu ocolitul, cu „compromisuri” și cu promisiuni. (Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns