Cazul lui Dumitru Poiană, pensionar M.I., din comuna Blăgești, nu este unul neobișnuit: deși omul are dreptate, pe care o probează cu documente și hotărîri judecătorești, autoritățile locale și cele județene în materie refuză să le ia în considerație printr-o tăcere complice și nerespectarea prevederilor legale în materie. Iată ce a ținut să ne comunice cititorul nostru, în speranța că sesizarea sa va ajunge acolo unde trebuie și va determina o schimbare de atitudine, implicit soluționarea cazului său, care îi provoacă coșmaruri de cîțiva ani buni de zile:
„Bine a spus cel care a spus că poți muri cu dreptatea în brațe, sau că pînă la Dumnezeu te omoară sfinții. Iată necazul meu, cu care n-aș fi ajuns la dumneavoastră, dacă organele abilitate și-ar fi făcut corect datoria: în temeiul legilor nr. 18/1991 și nr. 169/1997 ale fondului funciar, am solicitat Comisiei locale de la comuna Blăgești să mi se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.400 mp de teren, situat în intravilan. Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar a nesocotit probele pe care le-am adus în motivarea cererii mele și a atribuit terenul respectiv unui alt sătean, respectiv lui Năstase Gheorghe, care pentru a face pierdute urmele acestui abuz a vîndut terenul în scurt timp. Considerîndu-mă, pe bună dreptate, lezat în drepturi și nemulțumit de această situație, m-am adresat instanțelor de judecată, care, în final, au constatat nulitatea parțială a actului de vînzare-cumpărare. Din raportul de expertiză rezultă cu claritate că pămîntul respectiv este proprietatea lui Poiană Maranda. După mai multe procese prin instanțele locale și cele județene, mi s-a dat cîștig de cauză. Curtea de Apel Bacău a anulat Decizia Tribunalului, care trebuia, conform legii, să-mi redacteze și înmîneze Decizia în termen de maximum 30 de zile. Au trecut, însă, de la această soluție, mai mult de 60 de zile și nimic nu pare să evolueze spre cele firești. Adică aștept în continuare. Precizez, de asemenea, că primarul din Blăgești, domnul Ioan Bîgu, se află de peste doi ani de zile în posesia Hotărîrii, definitivă și irevocabilă, prin care ni se stabilește dreptul legal de proprietate asupra respectivei suprafețe de teren, dar refuză sistematic să întocmească procesul-verbal de punere în posesie. Eu l-am atenționat încă de atunci că dacă va tergiversa, nu știu cu ce interese, încheierea acestui act, voi solicita și plata daunelor cominatorii pentru întreaga perioadă de întîrziere, care pînă la această dată însumează cam 850 de zile. La o penalitate de 50.000 de lei pe zi de întîrziere, ar avea de plătit, acum, peste 43.000 de milioane de lei, fie din buzunarul personal, fie din bugetul Primăriei. Dincolo de alte aspecte de procedură și de atitudine, nu reușesc să înțeleg de ce tocmai cei care sînt puși și plătiți să aplice legile, să vegheze la respectarea lor, comit astfel de abuzuri. De ce nu se gîndesc că, prin conduita lor, afectează însăși imaginea și credibilitatea formațiunilor politice care i-au propulsat pe astfel de funcții? Cu mulțumiri, Dumitru Poiană, Blăgești – Buhuși, 12 mai 2002”.
Lasă un răspuns