(despre reacțiile la stress și comportamentele A și B)
Dan POPA
Veți fi poate un viitor bolnav? Veți face un infarct pe la vîrsta de 40-45 de ani? Știți deja cît de „eficient” funcționează sistemul asigurărilor de sănătate? (Mass-media anuța un număr mare de decese al celor în vîrstă în lunile de iarnă ale acestui an !) E bine, deci, să aflați de acum dacă felul dumneavoastră de a fi, de a reacționa la stress, temperamentul și acțiunile dumneavoastră vă pot conduce la un așa pericol. Să începem.
Despre ce e vorba? Oamenii reacționează în mod diferit la stress. Sîntem, biologic vorbind, asemănători omului din Neanderthal, dar sîntem altfel decît el solicitați de mediul din jur. Stressul provocat de civilizația contemporană, deși provoacă aceleași descărcări de adrenalină ca ale vînătorului preistoric, nu ne permite să consumăm energia astfel generată. Ceea ce se va reflecta în starea de sănătate a organismului. O cauză constă în faptul că multe munci, probleme sau conflicte se rezolvă în zilele noastre fără izbucnirea de forță fizică capabilă de a ne reechilibra.
Unii s-au adaptat, de-a lungul generațiilor, și au ajuns așa încît oricît de mult i-ar bate la cap șeful, să nu le pese. Sînt cei din așa- zisa categorie B din punct de vedere al reacției la stress. Indivizi de tip B lenți, majoritari, mai puțin eficienți în muncă sînt cei care-l fac pe șef să știe că „angajații trebuie ținuți din scurt ca să dea randament”. Am încheiat citatul. La asemenea personaje creșterea randamentului se obține într-adevăr prin aplicarea unui factor de stress. Dar despre ei vom vorbi, poate, în alt număr al ziarului. Sînt mai puțin expuși din punct de vedere al sănătății.
La antipod sînt cei din categoria A. Categorie care pentru profesioniștii din domeniul forței de muncă este, și ea, împărțită în subcategorii numerotate. Din A fac parte acei inși care nu trebuie stressați, care se autostresează suficient, al căror fel de a fi îi face cumva să se pună singuri în priză. Cu riscurile de rigoare. Angajați eficienți, în plină activitate, muncesc în asalt. Uneori șeful îi tratează ca pe ceilalți suprasolicitîndu-i – ceea ce LOR le scade randamentul – și atunci oamenii aceștia îl părăsesc. Ceea ce provoacă mirarea unui șef de personal neavizat. Și supărarea, deoarece asemenea angajați productivi, în continuă efervescență, sînt rari. În alte țări ei sînt primii care își fac asigurări de sănătate deoarece știu ceva foarte important: acest fel de a fi și de a lucra are consecințe asupra sănătățiii pe termen lung (psihologii spun că și asupra vieții de familie). Este normal, deoarece nu poți munci o viață în ritm de asalt fără să te uzezi. Companiile au ajuns, de teama sumelor cerute de firmele de asigurări care-i asigurau pe acești angajați, să inițieze cu ei programe de reducere a stresului. Ceea ce costa compania mai puțin și ținea angajatul viu și sănătos mai mult timp. PROBLEMA ÎN ROM+NIA ESTE CĂ FIRMELE NU PROTEJEAZĂ SUFICIENT ANGAJAȚII ȘI AVEM CAZURI MASCATE DE ACCIDENTE DE MUNCĂ. Atacuri cerebrale, accidente auto din vina angajatului de la volan, boli cardiace, boli metabolice etc. Iar dacă accidentul, infarctul sau ce-o fi fost el, este mortal, ei bine, compania A…X sau Y sau Z se spală pe mîini, patronul merge spășit să conducă mortul la groapă și basta. Pajiștea verde acoperă discret evenimentul. Mortu-i vinovat!
Sînteți cumva o asemenea persoană predispusă la riscuri?
Sînteți într-adevăr un tip A? Aveți comportamente de tip A?
Ca să aflați, subliniați sau bifați în textul de mai jos toate afirmațiile care sînt mai curînd adevărate în privința comportamentului dumneavoastră:
1) Mă angajez în competiții, doresc să fiu mereu primul.
2) Sînt veșnic în acțiune.
3) De multe ori sînt presat de timp.
4) Nu îmi place să aștept la cozi și în general nu-mi place să aștept.
5) Nu aplec urechea la spusele altora, sînt neinfluențabil.
6) Mi s-a spus, pe drept, că sînt exigent cu mine și cu alții, ba chiar perfecționist.
7) Ceilalți mă enervează adesea pentru că nu se mișcă îndeajuns de repede.
8) Am mai multă energie decît marea masă.
9) Simt că nu sînt lăsat să promovez rapid.
10) Ca să mă relaxez mă apuc de altă muncă.
11) Cînd lucrez la ceva mă gîndesc deja la altceva de lucru.
12) Mănînc repede, mă scol primul de la masă.
13) Vorbesc tare, îi întrerup mereu pe interlocutori.
14) Îmi planific ziua oră cu oră sau minut cu minut, notez totul în agendă.
15) Am tendința de a-mi supraîncărca timpul cu activități.
16) Apropiații mei se plîng de faptul că aș lucra prea mult.
17) Mă enervez dacă trebuie să stau fără să fac nimic.
18) Cînd plec în călătorie, mai întîi fac lista cu obiectele necesare.
19) În vacanțe nu suport inactivitatea.
20) Am fost avertizat că sînt un potențial bolnav, cardiac.
Dacă ați subliniat toate afirmațiile sau aproape toate sînteți un tip A din extrema cea mai periclitată. Revizuiți-vă comportamentul, învățați să vă relaxați. Cei din categoria B nu subliniază nici o afirmație sau doar foarte puține. Mai mult de jumătate din întrebări subliniate sînt un serios semnal de alarmă. Poate n-ar fi rău să cumpărați o carte despre stress și relaxare. Și să vă hotărîți să schimbați ceva în viața dumneavoastră. Măcar cît să vă protejați. Acum, cît nu e prea tîrziu !
Lasă un răspuns