SINAXAR Sinaxar ortodox

Sîmbătă, 24 mai

Pomenirea Sfîntului Simeon, din Muntele Minunat

Cuviosul Simeon s-a născut în Antiohia și a trăit în zilele împăratului Iustin. Încă de la vîrsta de șase ani, ucenicind la un pustnic, a început a se deprinde cu viața grea monahală și cu răbdarea. Prin rugăciune stăruitoare și post neîntrerupt, a primit de la Dumnezeu putere să tămăduiască toate bolile. Sfîntul Simeon a primit poruncă să meargă la Muntele Minunat, la un loc înalt, de pietre seci, unde a zidit o mănăstire. Fiind sfințit preot, în fiecare Duminică, după Liturghie, primea de la înger pîine cerească din care, gustînd de trei ori, nu mai avea nevoie de nici o altă hrană.

În anul 526, dorind să-și înfrîngă toate pornirile trupului, prin trai aspru, s-a urcat și el în vîrful unui stîlp. Niciodată, cît a fost pe stîlp, n-a putut să se culce, ci doar ațipea puțin și se ruga fără odihnă. Și a trăit, în această luptă și răbdare, peste firea omenească, vreme de 66 de ani, iar toată vremea vieții lui a fost de 85 de ani.

Duminică, 25 mai

A treia aflare a cinstitului cap al Sfîntului Prooroc Ioan Botezătorul

Martorul lui Hristos, Sfîntul Ioan Botezătorul, a fost înaintea

Domnului, nu numai cu nașterea sa, dar și cu moartea sa. Precum

Mîntuitorul Hristos a pătimit pentru păcatele oamenilor, tot așa și

Înaintea-mergătorul Său a îndurat moartea mucenicească, pentru

fărădelegile lui Irod.

După moartea proorocului, ucenicii lui i-au lua trupul și i l-au îngropat, dar capul Botezătorului a avut o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut și de trei ori aflat. Prima și cea de-a doua aflare a cinstitului cap le prăznuim la 24 februarie, și ele au avut loc la Ierusalim, în cetatea lui Irod, și la Emesa, în Siria. Iar a treia, și ultima aflare, o prăznuim în ziua de 25 mai, și s-a întîmplat pe vremea Sfîntului Patriarh Ignatie, la anul 869, cînd a fost adus la Constantinopol și așezat în biserica Botezătorului. Pe vremea Cruciadelor, pentru eliberarea Locurilor Sfinte, francezii, intrînd în Constantinopol, în anul 1204, au luat o parte din capul Sfîntului și, ducîndu-l în Franța, l-au așezat în biserica din Amiens, unde se află și astăzi.

Sinaxar romano-catolic

Sîmbătă, 24 mai

Pomenirea Sfîntului Vincențiu de Lerins

Nu se cunosc multe amănunte despre viața Sfîntului Vincențiu de Lerins. Era originar din părțile de Nord ale Franței, probabil din Belgia, și și-a petrecut toată viața la Lerins, unde a murit în anul 450. Renumele său este legat de o cărticică despre Tradiția Bisericii, „Spre luare aminte”, care numită „aur curat”. Este un mic manual care cuprinde regulile de conduită ce trebuie urmate pentru a trăi în mod desăvîrșit mesajul evanghelic. Cărțile scrise de el au fost o armă foarte eficace împotriva „amăgirilor și curselor ereticilor”, invitînd pe creștini să nu înceteze niciodată de a se adînci în cunoșterea credinței, căci fără acest efort permanent de cultivare și îmbogățire, viața creștinului se împietrește asemenea vietăților din blocurile de piatră, lipsite de hrană și aer.

Duminică, 25 mai

Pomenirea Sfîntului Grigorie al VII-lea

Sfîntul Grigorie al VII-lea se numea inițial Hildebrand de Soana, era din regiunea Toscana (Italia) și s-a născut în anul 1028. Vocația și dorința lui cea mai mare a fost de a trăi în mănăstire, dar pregătirea și personalitatea lui puternică l-au adus la Roma. În ziua de 22 aprilie 1073, în timp ce oficia slujba de înmormîntare a papei decedat, clerul și poporul l-au declarat papă pe Hildebrand. După opt zile, cardinalii au ratificat alegerea. El și-a luat numele de Grigorie al VII-lea și a pornit cu hotărîre la realizarea reformelor pe care le susținuse în fața predecesorilor săi: lupta împotriva simoniei (cumpărarea cu bani a funcțiilor bisericești) și împotriva amestecului împăratului în numirea episcopilor, a stareților și chiar a papei. De la început a întîmpinat o puternică rezistență. În anul 1076 a avut o întîlnire dură cu Enric al IV-lea, împăratul german, care nu a dat ascultare papei și a fost excomunicat. După ce și-a cerut iertare și i s-a ridicat excomunicarea Enric al IV-lea, împreună cu un grup de episcopi a ales un alt papă, și a pornit spre Roma. Grigorie al VII-lea, ocrotit de normanzi, a fugit la Salerno, unde, părăsit de toți, a murit în anul 1085, repetînd cuvintele psalmului: „am iubit dreptatea și am urît nedreptatea, pentru aceasta mor în exil”. A fost înmormîntat în catedrala din Salerno și în anul 1606, a fost declarat sfînt. (C.Gh.)