SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfintei Teodosia

Sfînta Muceniță Teodosia era din orașul Tir, din Fenicia. În anul 308, în plină perioadă de persecuție a creștinilor, Teodosia a avut curajul să se apropie de temnița în care erau înlănțuiți creștinii. Deși avea doar 18 ani, ea a venit lîngă cei legați pentru Hristos și le-a spus, cu îndrăzneală, despre împărăția lui Dumnezeu. Apoi i-a rugat să o pomenească și pe ea înaintea Domnului. Ostașii care păzeau temnița, auzind-o pe fecioară, au prins-o și au dus-o înaintea dregătorului Urban. Acesta, mîniat, a poruncit să fie întinsă pe o roată și să fie torturată. Sfînta a suferit toate chinurile fără să scoată vreun sunet. Dimpotrivă, pe fața ei se vedea o veselie pe care nimic nu o putea schimba. „Mă bucur că sînt chemată la cununa muceniciei și mulțumesc lui Dumnezeu, din toată inima, că m-a învrednicit de un asemenea dar. Cruzimea ta mă face fericită și grozav m-ar durea, dacă n-aș simți-o”, i-a spus ea dregătorului. Văzînd-o încă suflînd și cu fața luminoasă, dregătorul a poruncit Teodosia să fie aruncată în mare, unde spera să se înece. Așa a trecut în lumea celort drepți Sfînta Teodosia.

Sinaxar romano-catolic

Sfînta Maria Magdalena de Pazzi

Sfînta Maria s-a născut în anul 1566 și, la botez, a primit numele de Ecaterina. A trăit într-un secol bogat în evenimente civile și religioase, dar în același timp favorizat cu o excepțională înflorire de mari sfinți. Pe lîngă participarea intensă la opera de redresare a vieții creștine, Sfînta a fost chemată să participe la suferințele lui Hristos prin stigmatele pe care le-a purtat și prin alte fenomene mistice. Din tinerețe, Ecaterina de Pazzi s-a arătat înclinată mai mult spre rugăciune decît spre viața de petreceri. După ce a părăsit lumea și a luat alt nume, sora Maria Magdalena s-a lăsat cu totul în mîinile Providenței divine, străbătînd toate treptele experienței mistice, de la uscăciunea contemplației, pînă la zdrobitoarele încercări ale nopții simțurilor, în întunericul abisal al secetei spirituale, care a durat cinci ani. O perioadă lungă de lovituri crunte împotriva credinței, a speranței și a iubirii. Cuvintele care au devenit deviza vieții sale au fost „vreau să sufăr, nu să mor”. S-a stins din viață în anul 1607, în mănăstirea Sfînta Maria a Îngerilor din Florența. După 62 de ani, în 1669, a fost declarată sfîntă. (C. Gh.)