SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfîntului Isachie Mărturisitorul

Sfîntul Isachie a fost originar din Asia Mică și a trăit în zilele împăratului Valens. Acest împărat a căzut în erezie din cauza slăbiciunii minții și din puținătatea credinței sale.El a început prigonirea credinței creștine, a închis bisericile, pe unele prefăcîndu-le în grajduri de cai și pe altele dărîmîndu-le din temelii. În acele timpuri, Isachie, auzind de jalea creștinilor și năvălirea goților, a lăsat patria și a venit la Constantinopol. Însă ostașii de strajă nu l-au lăsat să treacă de poarta palatului. Atunci, sfîntul l-a așteptat pe împărat și l-a rugat să dea hotărîre pentru deschiderea bisericilor. Dar Valens nu a vrut să-l asculte, ci a dat poruncă să fie alungat din calea sa. Peste cîteva zile, pe drumul spre întîmpinarea goților, Cuviosul a ieșit din nou înaintea împăratului, implorîndu-l să înceteze urgia prigoanei împotriva dreptei credințe. Valens s-a mîniat de îndrăzneală și a poruncit slujitorilor să-l bată cu toiege. Apoi, l-au aruncat într-o mlaștină cu mărăcini. Fără a renunța la gîndurile sale, Sfîntul Isachie s-a dus iarăși în fața împăratului și, apucîndu-i calul de frîu, i-a spus că va pieri în război, dacă nu deschide bisericile creștinilor. Valens a poruncit să-l lege și l-a dat în seama a doi sfetnici ai săi, pînă se va întoarce din război. Cuvintele Sfîntului s-au adeverit, Valens a fost înfrînt de goți și a fost ucis. Sfîntul Isachie a trăit în sfințenie mulți ani la Constantinopol, și s-a mutat cu pace la Domnul.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntei Ioana d’Arc

În timp ce se ruga, o tînără fată de 13 ani, Ioana d’Arc din Domremy, a auzit glasuri tainice care au trimis-o să elibereze pămîntul Franței, ajuns în mare parte sub stăpînirea englezilor. După patru ani, guvernatorul provinciei, căruia Ioana i-a descoperit ceea ce i se întîmplă, s-a dus cu ea la prințul moștenitor, Carol al VII-lea. Acesta a constatat că tînăra țărancă cunoștea lucruri foarte secrete pe care numai cerul i le-ar fi putut descoperi. La început neîncrezător, prințul a ajuns la convingerea să Ioana a fost trimisă de Dumnezeu și i-a încredințat comanda trupelor care asediau orașul Orleans. În scurt timp, aproape întreg teritoriul a fost eliberat și Carol a fost încoronat la Reims, rege al Franței. Gelos pe popularitatea Ioanei, tînărul rege a încheiat un armistițiu cu englezi, însă Ioana a reînceput lupta împreună cu puținii ostași rămași alături de ea. În urma unei ambuscade, Ioana a fost prinsă și predată englezilor. Împotriva legilor bisericești, tînăra eroină a fost ținută într-i închisoare militară și glasul ei nu a putut ajunge la Roma. Ea a fost acuzată de vrăjitorie, fără a putea să se apere. Dușmanii au triumfat și au condamnat-o să fie arsă pe rug. Sentința a fost executată la Rouen, la 30 mai 1431. Ioana avea 19 ani. Actele procesului au fost revizuite între 1450-1456, iar nevinovăția Ioanei a fost proclamată în mod solemn. În anul 1920, a fost ridicată la cinstea altarelor. (C.Gh.)