SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfîntului Nichifor, patriarhul Constantinopolului

Sfîntul Nichifor s-a născut în Constantinopolul, pe vremea împăratului Constantin Copronim, din părinți vestiți, avînd dregătorie înaltă la curțile împărătești. Tatăl său a murit în surghiun pentru dreapta credință în sfintele icoane. Nichifor a crescut în duhul ortodoxiei și a fost ales sfetnic la curtea împăratului în locul părintelui său. A luat parte la al șaptelea Sinod ecumenic din 787, ca împuternicit împărătesc, pentru stingerea ereziei luptătorilor împotriva Sfintelor icoane. După Sinod, Sfîntul a plecat din cetate și a mers lîngă Bosforul Traciei. Aici, a zidit o biserică și a petrecut mulți ani în viață aspră și rugăciune. Murind Tarasie, patriarhul Constantinopolului, Sfîntul Nichifor a fost ales în locul lui pe scaunul patriarhal. Cînd noul împărat, Leon Armeanul, a reînceput lupta împotriva Sfintelor icoane, Nichifor s-a ridicat cu îndrăzneală împotriva sa, fapt pentru care a fost izgonit din Constantinopol, aruncat în temniță și exilat. Împăratul a poruncit să nu aibă nimeni voie să-l vadă, chinuindu-l cu foame și sete, ca să renunțe la cultul sfintelor icoane. Patriarhul Nichifor s-a chinuit pînă la moartea lui Leon, după care, supărat de neputințe, de pătimiri și bătrînețe și-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfinților Marcelin și Petru

Istoria a confirmat de multe ori proverbul „Omul propune și Dumnezeu dispune”, care vrea să spună că deseori Dumnezeu „dispune” tocmai contrariul a ceea ce „a propus” omul. Sfîntul Papa Damasus I (366-384) este cunoscut prin poemele sale în care preamărește viața și moartea mai multor martiri. El ne informează că, pe cînd era copil, a ascultat pe un bătrîn care, plîngînd, povestea cum a executat pe un preot numit Marcelin și un tînăr ajutor al lui Petru. Papa Damasus spune că „trupurile preasfinte” ale martirilor au rămas ascunse cîtva timp într-o peșteră pînă cînd o matroană distinsă, Lucila, îndemnată de evlavia ei, le-a așezat într-un loc, unde astăzi se află cartierul Torpignattara. Constantin cel Mare a ridicat aici o măreață bazilică și alături de ea un mauzoleu de marmoră roșie, în care s-a păstrat sicriul mamei sale, Sfînta Elena, pînă cînd împăratul a transportat rămășițele ei pămîntești la Constantinopol. Mormîntul sfinților martiri a fost distrus de goți, iar papa Virgiliu, ca reparare a acestei profanări, a restaurat mormîntul și a introdus în Canonul Roman numele sfinților Marcelin și Petru. În locul unde astăzi se întretaie strada Lavicana cu strada Merulana (strada care duce de la Sfîntul Ioan din Laterna la Santa Maria Maggiore), începînd din anul 1751 se află bazilica Sfinților Marcelin și Petru, ridicată pe temelia unei clădiri din a doua jumătate a secolului al IV-lea, clădire în care se afla, probabil, locuința unuia dintre cei doi martiri. (C.Gh.)