Dependența de droguri e dată de lipsa de comunicare

Întrebați dacă au luat vreodată droguri, mulți oameni vă vor spune că fumează și beau cafea, în vreme ce alții vor zîmbi cu subînțeles și vă vor spune, cu jumătate de gură: „o singură dată. Eram la o petrecere și…”. Dar ce este dependența? E o stare care ține atît de psihic, cît și de fizic, caracterizată prin nevoia de a lua o anumită substanță pentru a obține diverse efecte psihologice. Primul pas către dependență este obișnuința. Ca treaptă intermediară avem mărirea dozelor, ca să menținem o anumită intensitate a efectelor substanței folosite.

Dacă e de alcool, cafea, țigări sau droguri, împotriva dependenței se poartă, în această perioadă, o campanie destul de serioasă. „Eu cred că cei care se lasă atrase de lumea drogurilor sînt niște persoane slabe, cărora le lipsește respectul de sine. Probabil se gîndesc prea puțin la ei înșiși și prea mult la ceea ce cred ceilalți”, ne-a spus, deunăzi, Dana Vleja, elevă la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” din Bacău. În alte societăți, cum ar fi cea japoneză sau americană, se mai poate semnala un alt tip de dependență: de muncă. La noi, însă, aceasta nu poate fi considerată un motiv real de îngrijorare. Dar că atîția tineri se apucă de fumat trebuie să ne îngrijoreze. Chestiunea trebuie privită în primul rînd ca o manifestare a dependenței de nicotină. Țigările produse după metode moderne sînt însă bine puse la punct de producătorii lor, prezentînd dispozitive eficiente de eliberare a dozei optime de nicotină pentru creierul dependent. Cazuri de supradoza de nicotină, ca și cafeinismul, există, însă nu sînt des întîlnite, ceea ce constituie principalul motiv pentru care dependența de țigări și cafea sînt vicii acceptate de societate, considerate a fi nici mai mult nici mai puțin decît firești.

Dependența de droguri nu este însă acceptată atît de ușor. Multe prejudecăți graviteaza în jurul unei imagini formate în mare parte de televiziune și cinematografie. Dependenții nu trebuie să fie persoane agresive, fără viață socială și care Iși neagă dependența, nefiind capabili să vadă sau să trăiască realitatea așa cum este. Toate acestea sînt posibilități reale, dar nu obligatorii; tulburări psihice apar, într-adevăr, atît la doze mici, cît și la supradoze. Din ce provine această nevoie de a lua o substanță? Bineînțeles, din nevoia unui substituent al comunicării, de cele mai multe ori. Foarte importantă este comunicarea dintre părinte si copil, după cum semnalează dr. Laurențiu Ștefănescu, medic primar psihiatrie, care declară: „De regulă, îi sfătuiesc pe adolescenți să nu ia medicamente, iar ei par să fie receptivi la sfaturile mele. Preferă comunicarea, adică tocmai pe ceea ce noi tot batem monedă. Principala problemă este cea a consumului de droguri; mai toți iau medicamente psihotrope: Xanax, Rudotel, cum se luau cîndva Diazepan sau Carbaxin (astăzi Neprobanat). Totuși, în Bacău nu sînt chiar atît de mulți dependenți: le folosesc, mărturisesc, dar nu au ajuns să și le injecteze sau să le folosească în exces”.

Cum se tratează dependența? Simplu pentru cei care vor cu adevărat să renunțe la substanțele nocive care le agresează atît mintea, cît și corpul: reducerea treptată a dozelor (pentru a evita sevrajul) pînă la renunțarea completă la întrebuințarea lor, bineînțeles cu sprijinul unor persoane de specialitate și al familiei, prietenilor. Tot ce trebuie să țină minte un dependent este că nu este singur, că există oameni care sînt alături de ei. Totuși, această simplă realizare este una la care ajung greu toți oamenii, renunțînd astfel la a mai asculta și a vorbi, căutînd doar să domine, prin orice mijloc pus la dispoziție de iraționalitate, instincte, forță fizică și lipsă de toleranță. E o lume tristă, cu oameni leneși, corupți și obosiți de lupte stupide și lipsite de sens! Treziți-vă pînă nu e prea tîrziu și faceți ceva! Orice! (Bianca BALCOȘ)