SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfîntului Mucenic Luchilian

Sfîntul Luchilian a trăit pe vremea împăratului Aurelian. Întorcîndu-se de la idoli la credința în Hristos, a primit Sfîntul Botez și s-a apropiat cu trup și suflet de religia creștină. Pentru faptul că arăta și altora deșertăciunea idolilor, Luchilian a fost prins și trimis înaintea dregătorului Silvan pentru a fi judecat. Nevoind el să se întoarcă la slujirea idolească, păgînii l-au aruncat în temniță, unde a găsit patru tineri Ipatie, Pavlu, Dionisie și Claudiu, închiși din aceleași motive ca și el. Toți au fost scoși împreună, înaintea dregătorului, și amăgiți cu diferite promisiuni să renunțe la creștinisim, însă ei au rămas neclintiți. Pentru aceasta, Sfîntul Luchilian a fost aruncat împreună cu tinerii într-un cuptor înroșit în foc, de unde au ieșit nevătămați. Fără a fi impresionați de minunea petrecută, păgînii i-au dus la Bizanț, unde celor patru tineri li s-au tăiat capetele, iar Luchilian a fost spînzurat pe o cruce. Acolo era de față și Sfînta Paula fecioara, care, purtase grijă de rănile lor, iar după moartea Mucenicilor, i-a îngropat cum se cuvine. Ea a fost prinsă, a fost adusă în fața judecătorului și nevrînd a jertfi idolilor, au dezbrăcat-o și au bătut-o cu bice. Însă, în mod miraculos, a fost vindecată de un înger. După multe suferințe îndurate pentru Hristos, Sfînta Paula a fost condamnată să i se taie capul, în același loc unde a murit Sfîntul Luchilian.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Carol Lwanga și însoțitorii săi

Viața și moartea de martiri a Sfîntui Carol și a însoțitorilor săi au avut loc în Africa, într-o regiune care astăzi face parte din Uganda. La sfîrșitul secolului al XIX-lea, ținutul se numea Buganda și se afla sub conducerea regelui Mwanga. Între copiii de curte ai acestui rege se afla și Carol, care era creștin. Într-o zi, regele l-a întrebat dacă se roagă la Dumnezeu și, pentru că nu a negat acest lucru, Carol și alți cincisprezece copii au fost uciși. Începutul evanghelizării în acele părți s-a făcut pe timpul regelui Mutesa, care în 1879, a chemat pe misionarii numiți „Părinții Albi”, întemeiați la Alger. Deși bine primiți, ei au fost nevoiți să se retragă din cauza uneltirilor unor conducători de triburi. Cînd a ajuns la conducere regele Mwanga, în 1885, unii creștini îndeplineau funcții de răspundere. Ei au aflat despre un complot organizat de către un ministru al regelui, însă acesta a reușit să se apere și să atragă de partea lui alți conducători religioși necreștini. Aceștia l-au determinat pe rege să ia măsuri aspre împotriva adepților credinței în Hristos, ucigînd majoritatatea celor care aveau funcții publice. Toți martirii ugandezi au fost beatificați de Papa Benedict al XV-lea și canonizați de Papa Paul al VI-lea la 18 octombrie 1964. (C.Gh.)