SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfîntului Chiril al Alexandriei

Sfîntul Chiril, născut în anul 370, a condus cu fermitate și înțelepciune Biserica din Egipt între 412 și 444. A fost și apărător al adevăratei credințe la Sinodul al III-lea Ecumenic, care s-a adunat la Efes (341). Pentru apărarea dreptei credințe împotriva erorilor lui Nestorie, episcop de Constantinopol, Sfîntul Chiril s-a pus în primejdie de a fi trimis în exil și, pentru cîteva luni, a suportat umilința închisorii. „Pentru credința în Hristos sîntem gata să suferim orice: lanțuri, închisoare, lipsă de cele necesare vieții și chiar moartea”, scria el. Cu ocazia Sinodului de la Efes, Sfîntul Chiril a elaborat o teologie autentică și limpede a Întrupării Domnului. Teolog cu mare putere de pătrundere, orator strălucit, Sfîntul Chiril a fost în același timp și un păstor de suflete vigilent și plin de dragoste. Sfîntul Chiril a sublinat în scrierile sale că Hristos înviat, biruitor al morții, Dumnezeu adevărat, este fiul adevărat al Preacuratei Fecioare Maria, și bucuria învierii aduce o nouă expresie de recunoștință și cinste față de Mama Celui Înviat.

O parte din opera lui apologetică a fost tradusă și în limba română de preotul profesor Dumitru Stăniloae și a apărut în colecția „Părinți și Scriitori bisericești”.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Efrem Sirul

Sfîntul Efrem era sirian de origine și s-a născut la Nisibe, la începutul secolului al IV-lea. Avea șapte ani cînd împăratul Constantin cel Mare a dat decretul prin care acorda libertatea deplină Bisericii creștine. La 18 ani a primit botezul și a început să trăiască din munca proprie. A fost hirotonit diacon de episcopul Iacob din Nisibe și, în anul 365, s-a mutat definitiv în Edessa. Om capabil, i s-a încredințat conducerea școlii siriace din Edeea, care a cunoscut o mare strălucire sub îndrumare lui. Tradiția spune că a luat parte, tînăr diacon fiind, la Sinodul de la Niceea, din anul 325. Invitat de Sfîntul Vasile cel Mare în Cezareea Capadociei, Sfîntul Efrem a fost sfințit de acesta preot.

Poet, cuvîntător înflăcărat, aspru nevoitor și un om de rugăciune, Sfîntul Efrem a fost un iubitor de viață duhovnicească. Prin poezia lui a urmărit întărirea dreptei credințe contra ereziilor din vremea sa. A ajuns atît de vestit, încît i s-a spus „harfa Duhului Sfînt”. Părți din scrierile lui, precum „Doamne și Stăpînul vieții mele”, se află în rugăciunile Bisericii. Sfîntul Efrem a murit în anul 373. Pentru doctrina lui adîncă și luminoasă, Papa Benedict al XV-lea, în anul 1920, l-a declarat pe Sfîntul Efrem sirianul Învățător al Bisericii Universale. (C. Gh.)

(C.G.)