ACCENTE Din nou la rampă

Valeriu TRAIAN

Scriam într-un articol anterior că domnul Ion Iliescu, președintele României, este un om cu un discurs în general pertinent, logic, coerent, adesea la obiect, dar cînd intervine o iritare de un anumit fel își cam pierde cumpătul, adresînd unor adversari, văzuți sau nevăzuți (mai ales acestora din urmă) cuvinte de o înaltă expresivitate emoțională. Nu mai revin la exemplele citate spre a nu fi acuzat de autopastișă, precum Mircea Beuran de plagiat. De data aceastal, „provocatorul” domnului Iliescu nu este altul decît, pînă mai ieri, copilul teribil al PSD, Cosmin Gușă, fostul secretar general al partidului patronat și ocrotit cu părintească grijă de însuși părintele „revoluției” și de atunci al patriei. E drept că domnul Gușă, cît a fost secretar general pesedisto – udemerist, a stat la cutie, și-a văzut de treburile partidului, cu greșelile inerente, care (de ce numai lui!) nu i-au fost iertate și a fost înlocuit. Cu cine? Cu nimeni altul decît un fost protejat al aceleia care, în urmă cu peste treizeci de ani, l-a trimis pe domnul (tovarășul) Ion Iliescu la periferia muncii de partid.

Din cîte știm, domnul Gușă este fizician, fost șef de promoție, dar și un gazetar penetrant. Mirare a stîrnit cînd a fost numit secretar general al partidului domnului A. Năstase și mai puțină mirare cînd a fost înlocuit. Cu ce o fi domnul Agathon mai iscusit în politică, nu se știe. Pînă una- alta, ieșirile publice ale d-sale coincid cu tot atîtea gafe. Se știe însă că domnul Agathon este un prost manager al treburilor publice (să mai evocăm pierderile aduse turismului?), că mai este cunoscut ca un mare sforar și un maestru al șoaptelor la urechile superiorilor săi. Mai știe să păstreze cu sfințenie tabu-urile partidului – stat și secretele mai marilor săi.

E drept că nici domnului Gușă nu i-au scăpat porumbeii din colivie decît după ce a fost înlocuit de la cîrma partidului. Că își va face un partid care să se opună PSD? Ei și? Domnul Emil nu și-a făcut? A speriat pe cineva? Nici pomeneală, nici măcar pe Truțulescu sau pe maidanezii d-lui Băsescu. Domnul Gușă venind din interiorul partidului cu tendințe totalitariste, a rostit vorbe care l-au deranjat așa de rău pe domnul Iliescu, încît acesta a fost pus în situația de a vedea în preajmă monștri generatori de coșmaruri. Pentru șeful statului post – „revoluționar” a servit acuzația că ține sub protecție tot felul de ticăloși care duc țara spre ruină pentru că este șantajat în privința mijloacelor neortodoxe prin care a adus în România „democrația originală” și că politica și economia se află, de fapt, în mîinile securiștilor, milițienilor și peceriștilor care l-au trădat pe Ceaușescu în 1989. Că l-au trădat pe dictator e una, dar că s-au cocoțat în locul lui, e alta. Tocmai acest adevăr îl supără pe domnul Iliescu. Îl supără așa de mult, încît îl aduce în acea stare de spirit în care își pierde firea. N-am vrea să folosim truisme, dar adevărul supără. Dacă șeful statului, adică președintele unei țări europene cu o existență multimilenară, spune despre un fost cirac politic și tovarăș de idei că este o lichea, este foarte grav. Domnul Iliescu nu recurge la cuvinte blamante decît în situații limită. Și a fost. Adică este. Pentru că adevărurile despre evenimentele din decembrie 1989 sînt ținute sub obroc (…) cu strictețe. Iar cînd vine cîte un răzvrătit și ridică un colț din giulgiul care acoperă leșul revoluției române, al cărui gropar știm noi cine este, atunci răzvrătitul este întîmpinat cu vorbe de ocară sau cu excomunicarea din conclavul politic pesedist. „Cum nu vii tu, Țepeș, Doamne…?”

Să nu creadă cineva că am chef să-l apăr pe domnul Gușă. De vreme ce s-a amestecat în tărîțe, înseamnă că-și merită soarta. Este pur și simplu un studiu de caz pentru a înțelege românul cine îi hotărăște destinul. Plecînd de la acest caz, vine, fără voia noastră, întrebarea: de ce domnul Ion Iliescu nu a rostit cuvîntul „lichea” pentru a încadra etic oameni din anturajul prezidențial de pesedist de la nivel central și din teritoriu? Acel Bivolaru pentru care domnul Iliescu, și domnul Năstase și toți conducătorii pesediști au pichetat Procuratura Generală a României; acel Medințu, dovedit de PNA ca hoț; acei Făniță și Triță și Tărîță, mai recent doamna Puwak și domnul Beuran, n-au găsit loc în originala galerie de lichele a domnului Ion Iliescu. De ce? Pentru că cei citați și toți omonimii lor, cărora le va veni rîndul să-i cităm, n-au rostit o vorbă despre evenimentul decembrist care le-a pus în mînă pîinea și cuțitul guvernării abuzive, în vreme ce domnul Gușă a început să vorbească. Să nu credeți că ni-l face mai simpatic decît pînă acum. Îl face, oricum, ceva mai interesant. Iar dacă-i va fi lăsat dreptul constituțional de liberă exprimare, s-ar putea să ne dea și alte informații de natură să zdruncine calmul președintelui și infailibilitatea pesederistă. Cine mai știe ce cuvinte prezidențiale vom mai auzi la o nouă ieșire la rampă a domnului Ion Iliescu – Cotroceni!