E bine fără plăcuța pe care scrie: ELEV

Iată ca a venit și vacanța, elevii au rămas fără ocupație, iar televizoarele vor suferi de supraîncălzire pe o perioadă de treiluni, lucru valabil și pentru computere. Bineînțeles, acum, că este cald, plimbările sînt la ordinea zilei, mai ales prin parc, unde, mulțumită rollerilor, ai parte de ventilație cît încape. Dacă totuși găsești căldura insuportbilă și cauți un loc foarte puțin frecventat, poți încerca oricînd să te oprești la bibliotecă, unde mai mult ca sigur nu vei găsi pe nimeni, din moment ce cultura generală nu se mai obține prin cititul cărților, ci prin suprainformare mediatică.

Între noi fie spus, adolescentul este pus în fiecare zi să aleagă: „Să fac ce spune mama? Să merg sau nu cu X la…?” , iar vacanța este din acest punct de vedere destul de frustrantă. Sub aparența unei imensități de timp liber, descoperim că, la cît de mult am așteptat să se termine școala, avem prea puține lucruri de făcut în afara ei și că pe cele mai multe dintre ele le făceam și în timpul cursurilor, doar că acum sunt expandate temporal. Certurile cu părinții durează de cînd ajung ei, nu tu, acasă, și pînă cînd te sună cineva să te cheme în oraș

Sînt și unii care își găsesc foarte ușor activități care să le ocupe timpul. Un exemplu concludent este cel al unor fetițe care, pictînd niște pietre, s-au hotărît să le vîndă, pe trotuarul străzii 9 Mai. O făceau mai mult in joacă, dar spune totuși ceva despre individualitatea noii generații, o generație care deja a asimilat concepte popularizate de media și de părinți privind modalitatea de a-ți cîștiga existența. „Dacă tot le-am făcut, de ce să nu le vindem? Uite, astea din stînga sunt de 15.000, iar astea din dreapta de 5.000”, explica cea mai mică dintre ele. Cam asta se întâmplă în vacanță, atunci cînd, desprinși de școala considerată a fi ineficientă, adolescenți și oameni maturi se văd mai bine unii pe ceilalți. În rest, e bine cînd dai jos plăcuța pe care scrie: „ELEV”. (Bianca BLACOȘ)