Istoria bisericii din Cimitirul Central al Bacaului

Amplasata intr-o zona centrala a municipiului Bacau, altadata marginea sudica a orasului, biserica „Sfinta Treime” isi desfasoara maiestuos fatada catre poarta ce da spre Calea Marasesti. Un lacas de cult a carui istorie este unica in spectrul religios al Bacaului. A trecut de la grandoarea unei biserici de parohie, inainte de razboi, la modestia unui depozit, in perioada comunista, redevenind, dupa 1990, ceea ce era menita: casa de rugaciune.
Constructia bisericii „Sfinta Treime” a început în anul 1875, initiatorul fiind Primaria Bacau, prin fondurile fiind strînse prin subscriptiune publica. La data de 14 octombrie 1885, lucrarile au fost finalizate, iar sfintul lacas a fost sfintit conform traditiei. Zidita din caramida si acoperita cu tabla zincata, sfintul lacas are forma de cruce si dimensiuni modeste in comparatie cu alte biserici, însumînd o lungime totala de 16 m si o latime de 9,40 m si o înaltime de 10,60 m cu o grosime de 0,90 m a zidului. Pictura din biserica a fost executata în stilul Renasterii (se pastreaza doar catapeteasma reconditionata) de catre pictorii Basarab si Ballanek. Dupa constructie biserica a fost data în proprietate credinciosilor constituiti în parohia Sfînta Treime, statut juridic pastrat pîna în 1958.
Din acel an biserica a fost trecuta samavolnic de catre comunisti în proprietatea statului, iar parohia a fost desfiintata. Pîna la revolutia din 1990, sfîntul lacas a avut mai multi proprietari civili, toti manifestindu-si dezinteresul asupra sfîntului lacas care, din biserica de parohie, a devenit capela, iar mai apoi, din cauza gravelor deprecieri, magazie si „lada ” de gunoi.

Vremuri mai bune, dupa Revolutie

Dupa 1990, la cererea credinciosilor reprezentanti de preotul Popa Constantin, parohia Sfînta Treime se reactiveaza, iar hotarîrea Consililului Local nr. 32 din 10.06.1994 da biserica spre administrare parohiei pe 10 ani. De atunci, biserica a redevenit functionala, iar pentru necesitatile funebre (mortuare), s-a construit o capela la intrarea nord-estica a Cimitirului Central. În aceasta perioada s-au inceput lucrarile de reparatie capitala a sfintei biserici cum ar fi: construirea unui vesmîntar, pictarea bisericii si construirea mobilierului interior, ce vor fi continuate si finalizate în timpul pastoririi preotului paroh Ioan Epure.
Fata actuala a bisericii a fost posibila in mod deosebit datorita implicarii deosebite a noului preot paroh, preotul Sova Vasile, ajuns ca urmare a mutarii la cele vesnice a preotului Ioan Epure, care, din octombrie 2005, a continuat lucrarile de reparatie ce constau în refacerea tencuielilor exterioare, cu zugravirea acestora, împodobirea cu picturea, placarea cu piatra de rîu a soclului si refacarea acoperisului bisericii si a turlei. Lucrarile au fost extinse si la capela mortuara a bisericii si au constat din refacerea sarpantei, refacerea exteriorului si zugravirea lui, retencuirea în interior si împodobirea cu picturea, dalarea pardoselii cu placi ceramice, modificarea si înlocuirea ferestrelor, refacerea sistemului electric etc. Începînd cu decembrie 2005, la solicitarea parohiei reprezentata de preotul paroh s-a demarat un complicat proces de revindere a bisericii parohiale în vederea trecerii ei în proprietatea Sfintei Episcopii a Romanului si implicit a parohiei.
Astfel, prin hotarîrea Consiliului Local Bacau, in anul 2005, biserica Sfînta Treme este data parohiei pe o perioada de 49 de ani.
La cererea parohiei, Primaria Bacau revine asupra acestei hotarîri si într-o sedinta din anul 2008, Consiliul Local Bacau a luat o decizie inteleapta dind parohiei dreptul de folosire pe viata atît a sfîntului lacas, cît si a terenului pe care este construit.