Dan Popa
Căutăm urgent înlocuitori pentru cîteva cuvinte. De pildă, caut de mult un înlocuitor pentru cuvîntul „țigănie”. Și mă tot întreb cum să numesc una sau alta dintre multele atitudini cuprinse sub umbrela polisemiei acestui termen. Dar hai mai bine să căutăm împreună.
Cum ați numi fapta acelei „pirande” sau femei – vedeți că nu-s rasist – care-ți strecoară discret mîna în buzunarul cu portofelul, pe care o înșfaci dacă ai noroc, dar cînd s-o duci unde îi e locul, la poliție, din spate se aude o voce zicîndu-ți sonor „Sî întîmplat ceva domnuu …?” și constați că persuasiva întrebare aparține unui ins dintr-un grup de vreo cinci la fel de „blonzi”? Puteți numi fapta asta „țigănie”? Așa aș numi-o.
Cum numiți fapta precupeței care cumpără en-gros marfa „gagiului” sau țăranului, ți-o vinde în piață tocmindu-se pînă la ultimul leu, iar după ce încasează milioanele face un tur pe la blocurile din preajma pieții cu „dăăăă șîîî mieee, că n-am șe da la copilaș”, vorbă zisă cu milionul sub fustă ! Se numește aceasta țigănie au ba ?
Cum se numea atitudinea insului care venea cu femeia de mînă la fostul secretar sau de partid comunist zicînd „Dă vila c-a făcut capilul !” E drept că partidul-stat oferea pe atunci cîteva facilități importante tinerilor căsătoriți. Dar tot „țigănie” s-ar fi numit o asemenea atitudine, credem noi, și atunci.
Cum numești, cititorule, fapta aceluia care se plimbă prin Eurotunel pe gratis, în spațiul liber din peretele sau acoperișul vagonului și după aceea vine mulțumesc-bine în țara natală cu avionul, plătit din banii contribuabilului britanic, apoi se mai și mîndrește cu așa ceva. Eu aș numi așa faptă „țigănie”. Dumneavoastră cum ați numi-o ?
Să nu lași mortul creștinului să se răcorească un minut în groapă, în răceala pămîntului și să te înfigi cu familia sau cu șatra la pomana gospodarului cum s-ar califica ? I-aș zice „țigănie” !
Să ai în familie sau în colectivitatea etnică – ori multietnică – calendarul exact al hramurilor bisericilor de pe întinsul județului sau provinciei și să te plimbi ca excursionistul, mîncînd numai pomeni, nemuncite și socotind spre care biserică te vei îndrepta mîine, așa ceva cum s-ar numi ? Eu cred că i se poate spune „țigănie” !
Să circuli cu mijloacele de transport în comun pe gratis, indiferent de vîrstă, să faci scandal în locul acesta public și să refuzi să iei bilet în rînd cu oamenii cum s-ar numi? Putem să-i zicem „țigănie”?
Să strîngi miile de lei ale bunicilor care merg la biserică flămînde, cu gîndul la un cub fiert de soia și să te îndopi la colț de stradă cu salam săsesc și alte delicatețuri pe banii lor, speculîndu-le mila și bătrînețea cum s-ar numi. Nu tot „țigănie” ?
Să ți se primească copilul la școală preferențial, pe bază de locuri rezervate special grupului tău de interesați – observați că nu spun „grupului tău etnic” – cum o numiți? N-ar merge tot „țigănie”?
Să fii ultimul la muncă cinstită, primul la furtișag și trai din fel de fel de „șmenuri”, apoi să fii în primul rînd la serviciile sanitare – așa ceva cum numiți? Ar merge „țigănie”?
Să dirijezi organizat fonduri ale fundației SOROS sau ale altor foruri europene și să încerci discret să cumperi cu ele alte servicii și favoruri de la instituții ale statului, cum numiți? N-ar merge „țigănie”?
Să ai loc rezervat la pușcărie, „patul acela i-al meu!” unde să te întorci peste iarnă să locuiești la căldurică și mîncare asigurată de stat – deh, drepturile omului, cum numiți așa ceva? Ce ziceți de „țigănie”?
Să educi copiii ca niște prinți, învățîndu-i că totul, inclusiv ce-i al altora li se cuvine, făcîndu-i aroganți sau pur și simplu egoiști, incapabili să se adapteze exigențelor unei școli și unei conviețuiri cu colegii lor, încît părinții cer îndepărtarea din colectiv a vinovatului, iar apoi să te declari oprimat pe criteriu etnic, cum se poate numi? Nu tot „țigănie”?
Să școlești puștiul de mic cu costumul cu clopoței, punîndu-i bomboane în buzunare, pe care trebuie să le scoată fără ca să sune clopoțeii, ca pregătire pentru viitoarea meserie, iar dacă faci aceasta să te miri că nu e primit în societate, cum s-ar numi? Nu tot „țigănie”?
Să emigrezi în Marea Britanie pe motiv real de natură economică și să declari acolo că ești „persecutat politic” sau „persecutat de etnia majoritară”, cum s-ar numi? Nu tot „țigănie”?
Să arunci bancnota de zece mii de lei, apoi să reclami norocosul găsitor la gardianul public că ți-a furat 500.000 de lei, mizînd pe culoarea bancnotei – aceeași, și pe mărturia celor din preajmă, cum s-ar numi? Se potrivește „țigănie”?
Să faci stat în stat sau chiar două state în stat, un „regat” cu „rege” și un „imperiu” cu „împărat” ignorînd Constituția, dar prevalîndu-te în alte situații de drepturi constituționale, inclusiv dreptul la reprezentare proporțională „mai proporțională decît a altora” – ca să amintesc aici de comunitatea secuiască, practic nereprezentată ani de-a rîndul. Așa ceva cum se numește? Îi putem zice „țigănie”?
Am copilărit, măcar într-o anumită măsură, în vacanțe, într-un sat cu țigani. Țiganii din sat sînt muzicanți. Afaceriști adevărați. Au investit în uneltele muncii lor, instrumentele, și cîntă la nunți, sau la localul din comună. Se luptă să învețe „sound-ul” – adică sunetul – noilor melodii cerute de public. Bravo lor. Zii mai departe lăutar!
N-am să mai folosesc termenul de „țigan”. A fost etichetat ca termen rasist. Dar tuturor obiceiurilor proaste descrise mai sus am să le numesc indiferent de etnia sau originea făptuitorului cu un nume generic „țigănie”. Că doar n-o să le zic „românie” ?!
Lasă un răspuns