ÎMPREUNĂ CU MAMA LOR, Doi puști vînd flori în piață ca să-și ia caiete pentru școală

• o mamă și cei trei copii trăiesc într-o sărăcie lucie • ca să-și poată cumpăra caiete pentru școală, cei mici au vîndut flori în Piața Centrală din Bacău • femeia, al cărei soț a fost răpus de necazuri, nu-și dorește decît să-și vadă copiii realizați

Ușa de placaj e vopsită în alb, dar timpul a înnegrit-o. Soneria țîrîie în gol. Abia după minute de așteptare, din casă se aude o voce slabă, care îmi spune să aștept. O femeie micuță de statură deschide ușa și mă poftește în casă. Un apartament cu două camere, modest mobilat, dar curat. Pe o canapea doarme un copil. Nu pare a avea mai mult de zece ani. Lîngă el, un alt țînc, stă rezemat într-un cot și mă privește curios. Al treilea copil, tot un băiețel, merge poticnit de colo – colo prin cameră. Are numai doi anii. Camera este sărăcăcios mobilată. Un televizor mare, alb – negru, stă pe o etajeră. Abia mai funcționează. Un dulap, o altă canapea, o mochetă uzată și cîteva ghivece de flori întregesc imaginea camerei.

Femeia se numește Sony Lenuș Stepanschi. Bunicul ei a fost refugiat din Chișinău. „În 1993, am născut primul copil. Tatăl lor lucra la Mașini Unelte. A avut probleme la serviciu și l-au dat afară. Nu a putut primi nici măcar șomaj. Era lider de sindicat. Am încercat să aflu care este motivul desfacerii contractului de muncă, dar nimeni nu mi-a zis nimic. Ne-am mutat într-un cămin de nefamiliști”, începe femeia să-și depene povestea.

Din cauza supărărilor, bărbatul a murit. Femeia de 37 de ani a rămas singură, cu doi copii. Fără serviciu, fără sprijin. De meserie tîmplar, a lucrat șapte ani și jumătate, dar a trebuit să abandoneze serviciul și să se îngrijească de cei doi băieți. „Am, vîndut flori în piață, să îmi îngrijesc copiii. Mergeam cu ei după mine în Piața Centrală și vindeam toți trei la tarabe. Nu am cu cine să îi las. Împreună am bătut magazine sau sedii de firme, pentru a putea vinde o floare și să cumpărăm rechizite sau o hăinuță. Am muncit cu ziua pe la alte femei. Cu tot efortul meu, nu am putut face față datoriilor. L-am reîntîlnit apoi pe fostul meu coleg de profesională, Cristian Preda. El m-a ajutat foarte mult, deși nu are serviciu. Ne-am mutat în casa mamei lui, unde stăm într-o cameră. Între timp, a apărut și al treilea băiat”, povestește Sony Stepanschi.

George Păvăluță are nouă ani și, împreună cu fratele lui de opt ani, Eduard, au terminat clasa a doua la școala „Domnița Maria”. În carnetul lor de note au numai calificative de „bine” și „foarte bine” și, dacă ar avea bani, ar putea concura cu succes la premii. Mama lor îmi explică că cei mici au fost dezamăgiți, pentru că se așteptau să ia măcar o mențiune, dar de la școală au primit doar o diplomă care le atestă calitățile gospodărești. „Mie îmi place foarte mult religia la școală. În fiecare duminică, împreună cu fratele meu, mergem la biserică. Acolo ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să învățăm și să putem avea grijă de mama, cînd vom fi mari”, ne spune Eduard. Fratele mai mare, George, este pasionat de pictură și karting. Își dorește să poată practica acest sport, dar dorința lui este doar un vis frumos. „Sînt mîndră de băieții mei. Sînt copii obișnuiți, trecuți prin multe necazuri, dar foarte buni. Învață bine și mă ascultă”, spune mama, cu capul plecat.

Pentru că nu mai puteau face față cheltuielilor, femeia a apelat la Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială din Bacău. Instituția a verificat situația familiei și, în luna mai, a repartizat cinci milioane de lei. Femeia a ajuns cu întreținerea și celelalte datorii la zi. „Am chitanțe pentru fiecare leuț cheltuit. Am luat haine și mîncare la copii. Chiar dăcă mă acuză cineva, nu m-a lăsat inima și le-am luat băieților o minge și o bicicletă. Măcar atîta fericire să aibă și ei. Sper să reușesc să îi înscriu la Casa de cultură, să învețe pictura și karting, după dorința lor”, spune bucuroasă Sony Stepanschi.

Venitul familiei nu depășește 2,1 milioane de lei, atît cît însumează pensia de urmaș după tată și alocațiile. De cînd au primit banii și pînă acum, datoriile familiei Stepanschi au ajuns iarăși la trei milioane de lei. Nu pot să le achite la timp decît dacă renunță la anumite lucruri. Și e greu să renunțe la mîncare. Dacă achită într-o parte, rămîn cu lipsuri majore în altele. Frații Păvăluță au fost ajutați cu mîncare și bani de părintele Mereș de la biserica Sfînta Paraschiva. Sony Stepanschi nu își dorește acum decît un acoperiș deasupra capului, pentru ea și băieții ei. (Claudiu TĂNĂSESCU)