Zece persoane cu handicap din comuna Dofteana s-au trezi la sfîrșitul anului trecut persoane normale. Ele obținuseră în perioade diferite de timp gradul unu de handicap, cu drept la însoțitor. Starea lor de sănătate nu le permite nici acum să se îngrijească singure, cu toate că au rămas fără drepturile de care se bucurau: indemnizația de handicap, abonament radio-tv și telefon gratuit, precum și bilete pe mijloacele de transport în comun. Oamenii s-au resemnat și nu au mai contestat decizia Comisiei de Expertiză Medicală din cadrul Inspectoratului Teritorial de Stat pentru Persoanele cu Handicap (ISTPH) din Bacău, așa cum au dreptul. „Ce să mai zic? La Comisie am văzut oameni mai bolnavi decît soțul meu. Dacă dînșii au considerat că el nu are handicap, eu unde să mă mai adresez?”, ne-a declarat Elena Ioancea. Ea este însoțitoarea soțului ei, Cristian Ioancea, în vîrstă de 70 de ani și care a obținut dreptul la gradul unu cu însoțitor în 2001. „Acum șase ani, el a făcut o operație de laringită și și-a pierdut graiul. Este suspect de cancer. Atunci, neamurile și prietenii ne-au sfătuit să mergem la Inspectoratul pentru Handicapați și să ne cerem drepturile. Cînd ne-au chemat în noiembrie la o nouă verificare, am aflat că, după părerea medicilor, soțul meu e bolnav și nu handicapat”, ne-a mai spus bătrîna.
Nici Petru Simion nu a avut mai mult noroc. Și el este din comuna Dofteana și a fost chemat în aceeași lună la comisia Medicală. „Dacă știam ce se întîmplă nici nu ne mai prezentam”, ne-a spus soția acestuia, Constanța Simion. Plîngînd, femeia ne-a explicat că viața ei este un calvar, mai ales de anul trecut, cînd Simion a început să aibă probleme și la cap, devenind violent. „Pînă anul trecut ne puteam înțelege, dar nu știu ce s-a întîmplat că acum, uneori este nevoie să îl legăm de pat ca să nu ne facă vreun rău. Medicul de famile ne-a sfătuit să îl internăm într-un azil, dar nu mă lasă sufletul, după o viață de om petrecută împreună. Mai bine mă chinui cum pot, pentru că abia mai merg. Eu sînt persoană
cu handicap de gradul trei”, mai spune femeia. Petru Simion are 65 de ani și chinurile lui au început în 1960, cînd a fost victima unui accident de muncă. „Era dulgher la Termo Comănești. O căldare de benzină aprinsă a căzut pe el de pe schelă și bărbatul meu a luat foc. A ars mocnit vreo 15 minute, pînă a venit salvarea. A avut arsuri de gradul III și IV și a necesitat spitalizări de patru ani și șapte luni, la Bacău, Iași și București. De la acel accident a rămas fără degete și are mîinile în forma literei M. Acum are și Parkinson”, ne-a mai povestit Constanța Simion. În 2000, Simion Petru a depus dosar la ISTPH Bacău și a obținut gradul unu cu însoțitor, dar în noiembrie acest drept i-a fost retras. A rămas doar cu pensia de la stat, dar și cu o datorie de șapte milioane la casa de Pensii, pentru că bătrînul nu a făcut cerere de deschidere a dreptului de pensie de limită de vîrstă, beneficiind în continuare de cea de invaliditate. „Cum pensia de pe urma accidentului era mai mare a trebuit să dăm banii înapoi. Nu am știut că trebuie să facem acea cerere și nici de la Pensii nu ne-au înștiințat. Împreună, eu și soțul meu nu luăm două milioane pe lună. Și toți se duc pe medicamente. Noroc că avem orătănii în curte și nu mai dăm bani pe mîncare. Am vrut să facem contestație la decizia Comisiei, dar ce folos? Nici nu știu unde să mă duc, nu mă pot deplasa și sînt prea multe acte de adus la dosar”, mai spune Constanța Simion.
„În concordanță cu noile criterii de acordare a gradelor de handicap, medicii experți de la Comisie au considerat că afecțiunile acestor persoane se încadrează în categoria boli și nu handicap. Este adevărat că aceste criterii sînt dure, dar trebuie să ne conformăm lor”, ne-a declarat Rodica Pădureanu, inspector șef la ISTPH Bacău. Decizia de înăsprire a acordării gradelor handicapaților a fost luată de la București, deoarece s-a considerat că țara noastră are prea multe persoane din această categorie defavorizată, dar respectabilii ministeriabili au uitat să ia în calcul marile probleme de sărăcie care duc la creșterea numărului acestor persoane. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns