Zece ghiozdane ies în fiecare zi pe poartă. Zece copii cu tot atîtea ghiozdane în spate pleacă dimineața spre grădinița ori școala din sat sau spre Liceul Agricol din Sascut. Ies toți din ograda soților Mărioara și Gheorghe Țugui. Alții se chinuie o viață să aibă un copil și poate nu reușesc. Soții Țugui au zece, și toți zece merg la școală. Părinții ar trebui să fie bucuroși de sufletele dimprejurul lor, de zarva creată dimineață de dimineață. Dar nu sînt. Sînt bucuroși de copii, că-s ai lor, că-s sănătoși și că învață carte, dar sentimentul pălește în fața grijilor zilnice. Pentru că nu e simplu să ții zece copii la școală. Să-i îmbraci, să le pui un pachet în ghiozdan și să le iei rechizite. Și aceștia nu sînt toți. Mai au, în afara celor zece copii, încă patru. În total, 16 suflete.
Prima zi de școală a fost o adevărată problemă pentru soții Țugui. Doar Mărioara, mama lor, știe cum se descurcă în fiecare lună cu numai două milioane de lei. În casa familiei Țugui, singurul venit sigur este alocația celor opt copii minori, care ajunge la aproape 1,7 milioane de lei pe lună, iar restul sînt banii pe care tatăl copiilor îi cîștigă muncind cu ziua prin sat, la cîmp, sau făcînd cărăușie cu căruța cu vacă pe care o are. „Nu am niciodată bani să le cumpăr la toți copiii de îmbrăcat. Acum am avut noroc de o cumătră care are copiii plecați în Italia și mă mai ajută cu hainele care au rămas de la cei mici. Altfel, pentru că sînt unii după alții, mai poartă cei mici de la cei mai mari. Cînd a început școala, nu am avut bani să cumpăr la nici unul de îmbrăcat. Am spălat hăinuțele pe care le aveau mai bune, le-am cîrpit și i-am trimis la școală”, spune Mărioara Țugui.
Georgiana, penultimul copil al familiei Țugui, a mers în această toamnă pentru prima dată la școală. Este curat îmbrăcată și atrage de la început atenția prin faptul că nu are uniformă, cum au toți ceilalți copii din clasă. „Sînt mulți în familie, iar părinții nu au avut bani să-i ia uniformă. Altfel, are cam tot ce îi trebuie: rechizite, ghiozdan și cărți. Chiar zilele trecute a venit tatăl ca să-mi aducă 40.000 de lei, să cumpărăm cărți de literatură pentru copii. Nu știu de unde i-a scos, dar a venit cu ei, iar fetița a primit astăzi cartea”, spune Anica Tănase, învățătoare la clasa întîi de la Școala din Orbeni, unde sînt înscriși cei mai mulți dintre copiii familiei Țugui.
Mărioara Țugui recunoaște că nu o duce deloc bine cu banii, dar spune că face tot ce e omenește posibil pentru a le asigura copiilor strictul necesar. „Aproape toți au primit rechizite de la școală, la începutul anului școlar. Doar doi, mai mari, nu au fost la deschidere, că nu am avut cu ce-i încălța. Nu au mai prins caiete și pixuri, așa că pentru ei a trebuit să cumpăr. Am fost la magazinul din sat, am dat 150.000 de lei și le-am luat ce le trebuia. N-am mai avut bani de ghiozdane și se duc cu punga, da’ cînd o să iau alocația, le cumpăr și lor rucsac. Sîntem noi mulți, dar nu vreau să-i arate copiii cu degetul și să rîdă de ei”, spune femeia.
Situația familiei cu 14 copii este cunoscută de toate cadrele didactice din școala unde învață cei mici. Faptul că veniturile soților Țugui nu se constituie decît din alocația copiilor nu înseamnă că aceștia se milogesc pe la colegi să mănînce o bucată de pîine sau să ceară un pix, să scrie. „E de apreciat că tatăl vine săptămînal la școală să se intereseze de situația școlară a copiilor și să vadă ce mai au nevoie. Numai săptămîna asta l-am văzut de cîteva ori prin școală, semn că nu-i e indiferent ce se întîmplă cu copiii lui”, spune Adina Petroiu, învățător la clasele II-IV din școala Orbeni.
Mănîncă pîine doar o dată pe lună
Pregătirea pentru școală a copiilor nu este singura problemă căreia trebuie să-i facă față Mărioara și Gheorghe Țugui. Zilnic, în jurul mesei se adună 14 guri, care trebuie hrănite. Puțina palmă de pămînt pe care o au în proprietate cei doi părinți nu a fost cultivată nici în acest an, pentru că nu au avut bani de arături, discuit și semănat. „Am luat în parte de la o cumătră de-a noastră pămînt și îl muncește soțul. Eu nu mai pot să merg la cîmp, că în ultimul an m-am operat de mai multe ori. Și, oricum, tre’ să stau acasă cu ăștia mici. Singurul care lucrează e soțul, că pe copii nu-i luăm de la școală să-i ducem la cîmp”, spune Mărioara Țugui, pe care în jurul prînzului am găsit-o trebăluind prin curte.
Fasolea, cartofii, laptele, brînza și mămăliga sînt alimentele care se regăsesc cel mai frecvent pe masa în jurul căreia se îngrămădesc de trei ori pe zi 14 suflete. Carnea e pusă în farfurie doar cînd se mai sacrifică cîte un animal crescut în curte, iar pîinea e un adevărat lux pentru numeroasa familie. „Ca să ne săturăm toți, la o masă ne trebuie 8-9 pîini. Nu avem bani să cumpărăm pîine decît cînd luăm alocația, o dată pe lună, ca să mai schimbăm mămăliga”, recunoaște fără urmă de rușine gospodina casei.
„Trebuie să-și facă un rost în viață”
Prima tentație a unui părinte care nu are bani să-și trimită toți copiii la școală ar fi să-i retragă pe cei mari și să-i pună la muncă, ca să aibă ce le pune în față celor mici. Aceasta este mentalitatea celor mai mulți dintre părinții săraci. Nu este însă cazul soților Țugui. „Ne chinuim să-i ținem pe toți la școală, e adevărat, dar niciodată nu ne-am gîndit să-i retragem. E greu în ziua de azi să n-ai carte și să stai acasă. Toți trebuie să meargă la școală, pentru că altă șansă să-și facă un rost în viață nu au. Destul am am dus-o noi greu, nu vreau să-i țin lîngă mine, la coada sapei. Trebuie să învețe, să-și găsească serviciu și să facă ceva în viață”, spune mama celor 14 copii.
Femeia nu cîntărește mai mult de 50 de kg. N-ai zice că a născut 14 copii. Cu atît mai mult ai fi tentat să nu crezi, dacă cineva ți-ar spune că mîna aceea de femeie hrănește, de treo ori pe zi, 14 guri. Cînd ne-am luat rămas bun de la ea, avea o strălucire în ochi. Exact ca atunci cînd ne-a invitat să-i pășim pragul. Părea foarte mîndră la vederea prin ogradă a micuților care se jucau. Convinsă că cea mai mare avere a unui părinte sînt copii, Mărioara Țugui speră să ajungă ziua în care să-i vadă pe toți realizați, la casele lor. (Costinela BREAHNĂ)
Lasă un răspuns