REPORTER ÎN PIAȚĂ Tîrgul de Duminica

Duminica dimineață, am treabă, n-am treabă, merg în Tîrgul de păsări și animale mici. E aici, la doi pași de casa mea, adică în spatele Pieței celei mari a Bacăului, la cîțiva metri de Catedrală. Mai nou, nu merg singur. Îl am pe Mihnea, nepoțelul meu de doi ani, care, ca toți copiii de vîrsta lui și mai mari, trăiesc adevărate momente de fericire mîngîind iepurașii și porumbeii, uitîndu-se cu interes la căței sau la peștișorii din acvariu. Și, în vreme ce piciul ăsta frumos și neastîmpărat se „ocupă” de „piesele” aduse aici spre vînzare, eu stau de vorbă cu acești oameni îndrăgostiți de animalele mici, dragoste convertită, cum se vede, și într-un comerț nu atît de bănos, cît, mai ales, de pasionant și pasionat. Iat-o pe doamna aceasta. E orășeancă, se vede asta de la îmbrăcăminte și pălăria largă de pe cap și pînă la felul în care îmi vorbește. La picioare, într-un coș special, are vreo zece iepurași: patru sînt mici, iar ceilalți ceva mai mari. Ca preț, cere pe cei mici 40 de mii bucata iar pe cei mai mari 70 de mii. „Nu-i mult, zice ea, căci nu-i prea simplu să-i crești…” Locuiește, împreună cu soțul și cei doi băieți, într-un apartament de pe strada Carpați, zice că, în „spate”, are și un garaj și ceva spațiu, aici soțul ei se ocupă de iepuri, porumbei și căței. „Mai încolo, îi puteți zări, sînt soțul meu, cu porumbei și fiul cel mare, cu patru căței boxer”. De fapt, „boala” creșterii acestor animale o are soțul, doamna n-are încotro și-i „cîntă în strună”. Ea, adică doamna, nu suferă de această „boală”, soțul și copiii stau toată ziulica, mai ales el, bărbatul, e pensionar de boală, a lucrat la CPL, în Gherăiești, iar băieții sînt, acuma, în vacanță, stau, deci, toată ziulica în garaj și la cuștile cu porumbei și cîini, le dau de mîncare animalelor, îi spală, îi doftoricesc… Merg, deci, și-l întreb pe soț – un bărbat subțirel, simpatic, comunicativ – cum „dă” porumbeii, da, 600 de mii perechea, ăștia-s superiori, domnule, iar cățeii sînt un milion bucata… Aici, Duminica, e lume tare multă, și crescători de animale și clienți, așa că poți negocia, de regulă vînzătorul mai lasă, e o lume împătimită de dragostea pentru aceste vietăți, fie porumbei sau iepuri sau peștișori de acvariu sau căței de rasă, iar Tîrgul are, astfel, farmecul său de neînlocuit, inconfundabil… (Eugen VERMAN)