• prin comparație cu anul trecut, în județ s-a furat anul acesta o cantitate de material lemnos de patru ori mai mică • în schimb, din cei 3.650 de metri cubi furați s-au identificat autorii doar pentru 1.493 de metri cubi
Numărul furturilor care vizează masa lemnoasă din pădurile județului s-a micșorat simțitor în ultima perioadă, astfel încît și cantitățile depistate în neregulă sînt cam de patru ori mai mici. Un raport întocmit de Direcția Silvică Bacău în privința situației infracționale arată că, față de aceeași perioadă a anului 2002, cantitatea de totală de lemn care a dispărut din pădurile județului este de aproximativ patru ori mai mică. În urma controalelor de primăvară, s-a constatat că paguba din teren este de 3.650 de metri cubi de masă lemnoasă. Din aceasta, pentru 1.493 de mc s-au identificat autorii furturilor. Contravențiile au însumat 125 de mc, infracțiunile – 551 de mc și s-au mai descoperit alți 717 mc de arbori tăiați și abandonați, care au fost valorificați, plus un risc normal de 100 de mc.
Ceea ce a rămas, adică 2.157 de mc, poate fi pus pe seama neglijenței personalului silvic, dar cantitatea în discuție este cu 75% mai mică față de perioada similară a lui 2002, adică 8.716 mc. „Este greu de stîrpit dintr-odată fenomenul furtului de lemn – a declarat inginerul-șef al Direcției Silvice, George Brăiescu -, însă am făcut tot ce se poate ca să-l reducem cît mai mult. Rezultatele se văd și nu mai sîntem cap de afiș în bilanțurile negative ale regiei pădurilor”.
Măsurile luate față de cei prinși pe picior greșit sînt simple și se aplică întocmai. Orice pădurar care înregistrează lipsuri de peste 15 mc de material lemnos la un control, sau mai mari de 30 de mc pe un an întreg este înlocuit din funcție. Cele mai mari probleme se înregistrează tot pe Valea Muntelui, unde năravurile se schimbă greu. Retrocedarea unor suprafețe împădurite a rezolvat doar parțial problemele din zonă, unde lipsa unor alternative își spune cuvîntul. Pe de altă parte, pădurea care se prăvale în capul oamenilor, cum se spune, reprezintă o atracție căreia cu greu i se face față, mai ales că este mai profitabil să faci afaceri „la negru” cu lemn decît să crești vite, de exemplu. Menționăm că și desele controale privind circulația masei lemnoase în zonele sensibile – care acum reprezintă singura modalitate de a stopa afacerile mai puțin legale derulate în suprafețele forestiere retrocedate – au mai pus frîu furturilor. (Gabriela PASCU)
Lasă un răspuns