CE MAI FACI? Lucrez la fel de intens ca de cînd mă știu

• interlocutor, profesorul Alexandru Vrânceanu

– Vă cunosc ca fiind un tip deschis, direct, fără prejudecăți, așa că vă întreb simplu: cîți ani aveți, domnule profesor?

– 75. Și 15 de cînd sînt pensionar. Dar eu mai lucrez încă…

– Aceasta am dorit să știu. E ceea ce mă aduce la dumneavoastră. Mai lucrați. Să înțeleg că mai dirijați, că nu v-ați îndepărtat de munca de la catedră.

– Dirijez corul veteranilor de război, cadrelor militare în rezervă și în retragere, înființat acum 15 ani, singurul cor bărbătesc care a existat și există în Bacău. Nu lipsim de la spectacolele omagiale cum a fost, bunăoară, împlinirea a 80 de ani a bătăliei de la Oituz, de la activități dedicate eroilor neamului organizate la Bacău, Tîrgu Ocna, Onești și Comănești. Nu contează că au rămas doar 25 de coriști din 65. Numai anul acesta am avut vreo opt reprezentații.

– Remarc satisfacția ce o încercați vorbind despre acest colectiv artistic. Mi-aș permite să vă întreb cîte formații corale ați dirijat? Există școală în Bacău unde profesorul de muzică Alexandru Vrânceanu să nu se fi remarcat ca dirijor?

– Nu. Pot menționa unde am lucrat mai mult: la Liceul de Arte „George Apostu”, Liceul „Vasile Alecsandri”, Liceul Pedagogic „Ștefan cel Mare”, Liceul „Gheorghe Vrânceanu” și o suită de școli generale – nr.1, 2, 4, 8, 18. Formațiile dirijate de mine sînt foarte multe. În aproape 50 de ani de activitate… A fost o pasiune dirijatul, pe care o datorez profesorului Dobronăuțeanu de la Piatra Neamț și preotului Teodor Borș. Am făcut totul cu plăcere. Nu așteptam cine știe ce recompense. Veneam de la Răcăciuni, plecam la Buhuși, sau Moinești. Ștefan Olteanu a scris odată despre mine într-un articol: „Lunea la Bacău, marțea la Tarcău”. Eram mereu pe drumuri. Am înființat și primul cor de cameră la Școala populară de artă, elogiat de Dinu Stelian, Dumitru D. Botez, Ion Vicol.

– Aveți o adevărată colecție de diplome. Am să consemnez doar că ați primit Ordinul „Meritul Cultural” clasa a V-a în 1968. Poate mai interesant ar fi să amintiți cîțiva dintre tinerii pe care i-ați pregătit și care azi sînt niște nume în viața muzicală românească.

– Aș aminti de Georgeta Fangli, solistă la Opera Română din București, de Nantu, flautist la aceeași prestigioasă instituție, de Liana Șeica, profesoară de canto și solistă. Apoi, să nu uităm că am alături de mine colegi la Liceul de Arte sau instrumentiști la Filarmonica „Mihail Jora”, foști elevi ca Fănică Sofian, Eusebio Parfenie, Gicu Rotărescu. M-am bucurat întotdeauna pentru reușitele celor pe care i-am pregătit. Ajungeau studenți la Conservator, însemna un succes și pentru mine.

– Să trecem puțin de munca profesorului. Ați izbutit cumva să vă ocupați și de latura cercetare, culegere, prelucrare de piese muzicale, să zicem?

– Cu întrebarea aceasta mă faceți să mă refer la ultima mea ispravă. Am terminat o culegere de cîntece patriotice care se pierduseră în timp. Fiecare piesă din cele 60 e motivată artistic, istoric, literar etc. Sînt convins că am făcut precizări absolut necesare pe baza unei cercetări directe, a documentării de la sursa cea mai sigură. De-a lungul anilor, datorită unor condiții nefericite au apărut unele confuzii, s-au strecurat unele inexactități, s-au modificat texte pînă și la piese ca „Treceți batalioane române Carpații” sau chiar „Deșteaptă-te române” (puțini știu că textul inițial, aparținînd lui Andrei Mureșanu, avea titlul „Un răsunet”). Lucrarea e deja predată la direcțiunea Liceului de Artă. Multiplicată, ea va ajunge în școli. Acesta e primul volum. Lucrez la al doilea. Am colaborat la întocmirea unor culegeri de folclor din regiunea Bacău alături de Aurel Iancovici, Emil Zaborilă, Vasile Pârlea, Mihai Bârlescu.

– Liceul de Arte „George Apostu” revine mereu în amintirile și împlinirile dumneavoastră.

– La liceul acesta am lucrat, de la înființarea lui, cu Petre Bărbuță și Emil Alexandrescu. Din toamnă, voi avea iar ore. Nu mă simt obosit. Lucrez la fel de intens ca de cînd mă știu.

– Îmi face plăcere să întîlnesc un om atît de energic. Care nu se lasă copleșit de povara vîrstei. Vă doresc, în continuare, multă sănătate și noi succese! (A consemnat Măndica MARDARE)