Începînd cu rubrica de astăzi ne-am propus să vă prezentăm Legea nr.281/24.VI.2003 pentru modificarea și completarea codului de procedură penală și a altor legi speciale (legea polițistului, legea de organizare judecătorească, etc.)
Încă de la început ne atrage atenția faptul că este prevăzută în mod expres prezumția de nevinovăție: orice persoană este considerată nevinovată pînă la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărîre penală definitivă și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. În spiritul acestui text și în vederea alinierii legislației penale la prevederile din Convenția Europeană privind Drepturile Omului s-au adoptat și următoarele modificări. Astfel, judecătorul este incompatibil să soluționeze cauza dacă a pus în mișcare acțiunea penală, a emis mandatul de arestare preventivă provizorie ori a dispus trimiterea în judecată. S-a creat posibilitatea recuzării în cursul urmăririi penale a persoanei care efectuează cercetarea penală și a procurorului, cerere asupra căreia se pronunță procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorul ierarhic superior.
În materia probelor s-a stabilit că mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal (de exemplu, convorbiri interceptate și înregistrate fără aprobare). Pentru a se asigura protecția martorilor dacă există probe sau indicii temeinice că prin declararea identității reale a martorului sau a localității acestuia de domiciliu ori de reședință ar fi periclitată viața, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviința să nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altă identitate sub care urmează să apară în fața organului judiciar. O altă noutate constă în aceea că formularele în care urmează să se consemneze orice declarație, în faza de urmărire penală, vor fi în prealabil înregistrate și înseriate, ca formulare cu regim special, iar după completare vor fi introduse în dosarul cauzei. În ceea ce privește interceptările și înregistrările pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri ori comunicări, acestea se vor efectua cu autorizarea motivată a instanței, la cererea procurorului. Autorizația se dă în camera de consiliu de către președintele instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță. Autorizarea se dă pentru cel mult 30 de zile și poate fi prelungită în aceleași condiții pănă la 4 luni. Tot instanța de judecată autorizează: ridicarea corespondenței și a coletelor trimise de învinut sau adresate acestuia, percheziția corporală și domiciliară.
Referitor la măsurile preventive, s-a introdus măsura de a nu părăsi țara. În legătură cu măsura arestării preventive, aceasta poate fi luată de procuror numai pentru trei zile și de instanța de judecată pentru 10 zile împotriva învinuitului și pentru 30 zile împotriva inculpatului. Dacă aceștia sînt minori, perioadele prevăzute lege sînt mai mici. Împotriva ordonanței procurorului sau a încheierii instanței de judecată prin care s-a luat măsura arestării preventive se poate depune plîngere în termen de 24 ore. Acesta este și termenul de recurs împotriva hotărîrii instanței de judecată care a soluționat plîngerea. De reținut sînt cîteva motive pentru care se poate lua măsura arestării preventive: inculpatul a săvîrșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică; sau există date sau indicii suficiente care justifică temerea că inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vătămate sau că va încerca o înțelegere frauduloasă cu aceasta. Dacă s-a luat măsura arestării preventive, învinuitul sau inculpatul poate solicita liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune dacă infracțiunile sînt săvîrșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu deșește 12 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune nu se acordă în cazul în care învinuitul sau inculpatul este recidivist ori cînd există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvîrșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Legea stabilește un minim al cauțiunii la 10.000.000 lei, maximul fiind lăsat la latitudinea instanței de judecată.
Despre celelalte noutăți aduse de Legea nr.281/2003 ne vom referi în rubrica viitoare. (Av. Gabriel CRÎȘMARU)
Lasă un răspuns