• cu toate că a suferit alături de familia ei prigoana în timpul războiului mondial, unei femeii nu i se recunosc suferința și drepturile legale • ca urmare, ea a dat în judecată Casa de Pensii • pentru că justiția băcăuană nu i-a dat cîștig de cauză în procesul împotriva Casei de Pensii, ea s-a adresat Curții Supreme de Justiție
Doina Petrea s-a născut în aprilie 1942, în Simeria, județul Hunedoara, la sute de kilometri distanță de casa natală. „Nu am avut norocul să mă nasc ca alți copii, într-un cămin liniștit. Familia mea era strămutată de la Satu Mare la Hunedoara. Mama era casnică, iar tata lucra la CFR. A fost dat afară din serviciu. Am părăsit casa cu strictul necesar și am plecat în bejenie. În timpul celui de-al doilea război mondial, părinții și frații mei s-au refugiat la la Simeria, în județul Hunedoara. Aici au stat pînă în ’45, cînd s-a terminat războiul. În perioada de refugiu m-am născut și eu. Tata l-a rugat pe un vecin să aibă grijă de casă pînă ne întoarcem dar, după refugiu, respectivul nu a mai vrut să plece din casă. Am luptat foarte mult pînă ne-am recăpătat locuința. Mai tîrziu, am ajuns să mă stabilesc la Bacău și am fost ingineră ani de zile la «Proletarul», de unde am ieșit la pensie”, povestește Doina Petrea.
Pentru persoanele care au suferit în timpul celui de-al doilea război mondial, există facilități stabilite prin lege, fie că au fost deținuți politici, fie că au fost strămutați dintr-un loc într-altul, persecutați datorită etniei sau veterani de război. Pentru a intra în posesia acestor drepturi, bătrînii trebuiau să depună dosarul la Casa Județeană de Pensii (CJP) din Bacău. Așa a procedat și Doina Petrea. Femeia a depus prima oară dosarul la CJP în anul 2000, dar i-a fost respins, pentru că legea nu îi cuprindea atunci și pe cei născuți în perioada de prigoană. Femeia a mai încercat în 2002 și abia atunci i-a fost acceptat dosarul, dar a primit refuzul instituției băcăuane de a acorda facilitățile din lege. „Legea 189 acordă indeminizația pentru fiecare an de suferință numai acelor persoane care au fost strămutate. Doina Petrea nu este în această situație, deoarece ea s-a născut în timp ce părinții ei erau deja la Simeria. De aceea nu poate beneficia de prevederile legii”, ne-a declarat Cristi Lungu, consilier juridic la CJP Bacău.
Femeia nu s-a mulțumit cu acest răspuns și a acționat în instanță Casa de Pensii. Procesul a început în 2002, dar Doina Petrea nu a avut cîștig de cauză. „Mi se pare total nedrept modul în care se aplică această lege. De prevederile ei pot beneficia văduvele persoanelor refugiate sau strămutate, chiar dacă aceștia s-au căsătorit la ani buni după perioada de suferință, și nu pot beneficia eu, care m-am născut în pribegie”, ne-a spus revoltată femeia. Și frații Doinei Petrea au avut probleme cînd au solicitat acest drept, semn că legea se aplică diferit la aceeași instituție, dar în funcție de județ. Cel mai mare frate al femeii locuiește la Ploiești și, cu toate că are legitimație de refugiat, a obținut drepturile care i se cuvin foarte greu și mult diminuate. În schimb, fratele mijlociu, mai mic cu doi ani decît cel mare, a primit imediat recunoașterea drepturilor la Satu Mare.
Pentru că nu și-a găsit rezolvare și pentru că legea nu poate fi interpretată pentru a i se recunoaște și ei dreptul de strămutată, femeia a mers mai departe de Curtea de Apel Bacău și s-a adresat Curții Supreme de Justiție. „Dosarul a fost trimis pe 26 mai 2003 la București. Sper ca aici să mi se facă dreptate, pentru că au fost spețe similare care au cîștigat în cele din urmă”, a mai precizat femeia.
În situația Doinei Petrea sînt nenumărați bătrîni. Aceștia luptă să primească, în funcție de tipul persecuției, o indemnizație lunară între 55.000 și 130.000 de lei, pentru fiecare an de suferință. Începînd cu luna următoare depunerii și acceptării dosarului, pensionarul ar trebui să mai primească și asistență medicală și medicamente, în mod gratuit, atît în tratament ambulatoriu, cît și pe timpul spitalizărilor, transport urban gratuit cu mijloace de transport în comun aparținînd unităților cu capital de stat, șase călătorii dus-întors gratuite cu trenul, anual, la clasa întîi, șase călătorii dus-întors gratuite, anual, cu mijloacele de transport auto, un bilet pe an, gratuit, pentru tratament într-o stațiune balneoclimaterică, scutire de plata taxelor de abonament pentru radio și televizor, prioritate la instalarea unui post telefonic, precum și scutire de plata taxei de abonament, acordarea, la cerere, cu titlu gratuit, a unui loc de veci. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns