Educația fizică este, de departe, proba de bacalaureat care face notă discordantă cu celelalte. Apariție destul de nouă în peisajul „maturității”, sportul a fost, de la bun început, apreciat și hulit în aceeași măsură. Absolvenții de liceu au privit introducerea educației fizice printre diciplinele de bacalaureat ca pe o victorie, în condițiile în care aceasta le dădea posibilitatea să scape de învățat pentru o probă. Apoi, nu era deloc greu să obții o notă foarte mare, care îți îndrepta media de Bac, un motiv suficient de puternic pentru unii profesori să propună eliminarea educației fizice din lista probelor de bacalaureat. Propunerea a fost la un pas de a deveni realitate, dar, pînă la urmă, candidații au putut să se bucure mai departe de „binefacerile” sportului. Asta pînă anul acesta, cînd Ministerul Educației a anunțat modificarea baremelor de notare, dar și a exercițiilor ce trebuie executate de fiecare candidat în parte. Astfel, a diuspărut alegarea de rezistență, dar au apărut gimnastica și flotările. Baremul impus pentru ultimele – 30 de flotări pentru băieți și 20 pentru fete – a fost considerat, inclusiv de către profesorii de specialitate, drept „imposibil”. Progesorul Vasile Baltă, director al Liceului Sportiv a declarat, mai în glumă, mai în serios, că „o parte din noile bareme sînt destul de greu de atins și de către sportivii de performanță. Și sportul de performanță nu prea are nimic de a face cu sănătatea ori scopul principal al educației fizice e menținerea sănătății”. În aceste condiții, vocile care cer renunțarea la educație fizică ca probă de bacalaureat nu au întîrziat să reapară. Inspectorul Neculai Gruia a evitat să dea un răspuns tranșant în legătură cu acest subiect, dar a lăsat să se înțeleagă că nu ar fi rău ca proba de educației fizică să se dea în afara probelor celorllate, după modelul atestatelor profesionale. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns