FĂRĂ PREJUDECĂȚI Prinț și Cerșetor

Mihai BUZNEA

După cataclisme și încercări de tot felul, care au zguduit-o din temelii fără a-i da măcar răgazul și șansa de a-și reveni din starea de colaps, nația română se află, din nou, în pragul unei tragedii de care numai o minune dumnezeiască ar mai putea-o salva: sportul-rege abia de-și mai trage duhul și stă să sucombe. Lovitura de grație vine dinspre Garda Financiară, travestită în rol de călău modern, fără vestita secure deasupra capului, ci doar cu un banal pix și, pe post de eșafod, conturile bancare ale celor mai titrate instituții și cluburi din fotbalul autohton. Verdictul care a condus spre un asemenea deznodămînt? Evaziunea fiscală, pitită ani de-a rîndul prin tainice unghere și înflorită miraculos sub impulsul ingineriilor financiare ale unor maeștri în arta disimulării. Rana deschisă de „gardiști” e urîtă rău de tot și are miros de putreziciune morală; tocmai de aceea e nevoie de o operație pe viu, pînă la os, spre a nu se ajunge la cangrenă și, de aici, la amputarea definitivă a membrului atins de maladia fărădelegilor.

Marii maeștri ai combinațiilor din fotbalul românesc n-au pregetat, și nu încetează să se lamenteze despre cît de săraci sîntem și ce pericole ne pasc. Efectul: campionate-surogat și lipsa de competitivitate pe plan internațional. Adică mediocritate și penurie de rezultate pozitive. Constatarea – perfect vizibilă chiar de la mari înălțimi, de pe creste precum Godeanul sau Moldoveanul, ne-a servit-o ca pe o noutate în materie însuși vestitul Corleone, unul dintre tartorii în materie de soccer autohton: n-avem valoare, domnilor! Sîntem mult prea săraci pentru a emite pretenții. Clacăm și cu greu ne vom mai ridica de la podea. Sîntem ca și morți dacă nu intervine ceva, cineva. Pronia cerească, Guvernul. N-avem bani, și fără ei ce poți să faci? Pe deasupra, a venit și pacostea asta, cu datoriile la stat. Dacă nu ne păsuiesc, ori măcar să ne ierte, coliva și coșciugul ne așteaptă!

Federația și cluburile divizionare au acumulat la bugetul de stat datorii de multe milioane de dolari. Cu cît se află mai sus în ierarhia sportului-rege, cu atît acestea sînt mai substanțiale, urmînd parcă o logică a fără-de-legii. Noi? De ce să le plătim?, se lamentează președinți, acționari, investitori, finanțatori ori procuratori de tot soiul, atrași de baloane și crampoane precum muștele la miere sau la altceva, știți dumneavoastră ce! Doar desfășurăm activitate non-profit! Așa ar fi dacă, totuși, lucrurile n-ar sta cu totul altfel. Banii curg, în fotbal, precum izvoarele și pîraiele către rîuri-fluvii. Se vehiculează sume fabuloase într-un campionat așa-zis sărac. Un fel de circuit în natură. Cîștigă toți cei implicați în fenomen: jucători, antrenori, arbitri, observatori, conducători, procuratori ș.a.m.d. După rang și după… gură. Care-i ăla să-și îngroape banii și să le pună și-o lumînare deasupra? La asemenea ospăț, meseni pe măsură: lacomi și cu buzunarele fără fund. Ce nu vor să știe e că cine încasează, e dator să plătească și impozit. După lege. Fiindcă nimeni nu e mai presus de ea și fiecăruia îi vine rîndul „să dea samă”. Asta nu înseamnă că cineva i-ar fi pus gînd rău fotbalului, chiar dacă cei care îl păstoresc îl declară autonom față de autorități și autoritate. Prinț la curtea Măriei Sale Abuzul. Cerșetor la mila publică.

Asupra fotbalului planează amenințător securea morții! Haideți să fim serioși! Cu banii luați pe transferul a doi-trei jucători de valoare superioară mediei campionatului autohton, toate acele datorii pot fi plătite. Și-apoi, cine lasă din mînă afaceri de milioane! Toată hărmălaia provocată de scoaterea la lumină a unor realități demonstrate nu se vrea a fi decît distragerea atenției de la adevăr. Reîntoarcerea la amatorismul anilor ’50, departe să o asemuim cu o tragedie națională. Atunci, în plină sărăcie cu adevărat reală, în campionatul de fotbal aveam spirit sportiv și valoare. Acum avem afaceri și ilegalități, bogăție și opulență pentru cei care au mirosit mina de aur a sportului transformat în psihoză și afacere. Regele-Fotbal s-a autoînobilat Prinț, dar se comportă ca un jalnic Cerșetor. Adus la această precară condiție nu de cei care-l iubesc pătimaș, ci de cei care îl percep doar ca făcător de bani. Iată pentru ce trebuie să plătească. Imediat și necondiționat!