Adăposturile pentru animale, mărul discordiei între primării și Direcția Agricolă

Atribuirea grajdurilor dezafectate către cei care vor să crească animale a devenit un motiv de dispută între unele consilii locale rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (DADR). Cauzele disensiunilor sînt legate de modul diferit de interpretare a actelor normative care stau la baza acestei acțiuni. Edilii locali nu consideră imperativă atribuirea grajdurilor și tărăgănează punerea în posesie, fapt considerat ilegal de specialiștii DADR.

În anul 2001 a fost emisă o ordonanță de urgență privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectate. Chiar în primul articol se prevede clar: „Construcțiile zootehnice și fabricile de nutrețuri combinate dezafectate se atribuie în folosință gratuită asociațiilor crescătorilor de animale, cu sau fără personalitate juridică, precum și persoanelor fizice în vîrstă de pînă la 40 de ani sau persoanelor juridice, care formulează cerere scrisă și dovedesc capacitatea tehnică și financiară de a desfășura activități de creștere a animalelor”. Tot în ordonanță se definesc construcțiile zootehnice dezafectate ca fiind „bunuri imobile aflate în proprietatea privată a statului sau în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, după caz, precum și cele din patrimoniul societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat din agricultură, destinate creșterii și exploatării animalelor, care nu sînt populate”. Cu alte cuvinte, actul normativ este clar ca definiție și nu lasă la latitudinea consiliilor locale atribuirea adăposturilor. Ordonanța a devenit operațională în anul următor prin emiterea normelor metodologice, moment în care s-a impus și o evaluare adăposturilor la nivel de județ.

Direcția Agricolă a identificat 78 de asemenea adăposturi, răspîndite mai peste tot. Dintre acestea au fost distribuite deja 36. Cei care le-au preluat sînt și societăți comerciale, și asociații familiale, dar și persoane fizice. „Cine a primit astfel de construcții a venit la noi cu un dosar pus la punct – a declarat directorul executiv adjunct al DADR, Ghiță Burlui – și nici noi nu am acceptam pe oricine. Totuși, o parte din consiliile locale au refuzat să le pună la dispoziția celor interesați”. Astfel de probleme s-au ivit la Glăvănești, la Podu Turcului sau la Găiceana. Consiliile locale au refuzat într-o primă fază să le dea grajdurile oamenilor, deși aceștia veniseră cu planuri de afaceri viabile. În unele situații s-a revenit asupra deciziilor inițiale, însă problemele nu sînt pe deplin rezolvate.

Directorul adjunct al Direcției Agricole este de părere că refuzul edililor locali în a le atribui ține mai degrabă de orgolii locale, care fac însă rău. Un astfel de adăpost utilizat nu se degradează, se crează activități utile și locuri de muncă. Cele mai de succes exemple sînt în comuna Podu Turcului, unde un localnic crește o mie de oi și capre, două sute de porci, 120 de de vite și cinci mii de puicuțe. Altele sînt în Motoșeni, Găiceana, Valea Seacă, Horgești sau Dealu Morii. Cele care au rămas vor fi mai greu de atribuit, deoarece sînt amplasate în locuri depărtate sau sînt în stare avansată de degradare. (Gabriela PASCU)