Adormirea Sfintei Ana, mama Născătoarei de Dumnezeu
Sfînta Ana, străbuna Domnului nostru Iisus Hristos, se trăgea din seminția lui Levi, fiind fiica preotului Natan și a Mariei. Natan a păstorit cu puțin înainte de Irod cel Mare și a avut trei fete: Maria, Sovi și Ana. Ana s-a măritat, în ținutul Galileii, cu dreptul Ioachim și a născut-o, prin rugăciune, pe Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Sfînta și Dreapta Ana, a cărei adormire o prăznuim astăzi, după ce a născut-o pe Fecioara Maria, cea care este începătoarea mîntuirii creștinilor și Maica Domnului, a dăruit-o pe ea să fie crescută la templu, ca pe un dar fără de prihană adus lui Dumnezeu. Sfînta Ana și-a trăit cealaltă parte a vieții sale în post, rugăciune și faceri de bine pentru cei aflați în nevoi. Așa și-a găsit sfîrșitul.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Apostol Iacob
Sfîntul Iacob, fiul lui Zevedeu și al Salomei, era unul dintre cei 12 Apostoli, chemat de Domnul la ucenicie. Era originar din Betsaida Galileii, dintr-o familie de pescari și a fost frate cu Sfîntul Evanghelist Ioan. A fost numit Iacob cel Mare, spre a-l deosebi de Apostolul cu același nume, care a fost cel dintîi episcop al Ierusalimului.
La chemarea Domnului, cei doi frați, Iacob și Ioan, au lăsat mrejele
și pe tatăl lor și L-au urmat pe Hristos. Ei au știut, ca foști ucenici ai
Sfîntului Ioan Botezătorul, că Iisus este Mesia-Hristos și credeau în
El, luînd aminte la învățăturile Sale și fiind martori la minunile făcute
de El. Domnul i-a iubit atît de mult, încît unuia i-a dat spre rezemare
pieptul Său, iar celuilalt i-a făgăduit paharul pe care El însuși l-a
băut. Și ei L-au iubit pe Domnul și atîta rîvnă au arătat față
de Dînsul, încît au voit să se pogoare foc din cer peste cei ce nu
credeau în El. Acestor doi frați și lui Petru, Mîntuitorul le-a
descoperit mai multe decît celorlalți Apostoli. A fost așa cum s-a întîmplat pe Tabor, cînd a voit să-Și arate slava dumnezeirii Sale, iar, mai tîrziu, în Ghetsimani, cînd le-a descoperit, tot lor trei, taina cea adîncă a Crucii și a smereniei Sale.
Tradiția mărturisește că după patima cea de bunăvoie, după
Învierea și Înălțarea Domnului la cer, după primirea Sfîntului Duh,
Sfîntul Apostol Iacob a fost în Spania și în alte părți, unde a
propovăduit cuvîntului lui Dumnezeu. Apoi s-a întors la Ierusalim,
unde a învățat, fără nici o teamă de moarte, că Iisus este adevăratul
Mesia, Mîntuitorul lumii. Pentru îndrăzneala sa, păgînii l-au îndemnat pe Irod Agripa să prigonească Biserica lui Hristos, iar pe Iacob să-l ucidă. Irod a prins pe cîțiva dintre fruntașii Bisericii, ca să-i piardă, și l-a ucis pe Iacov, fratele lui Ioan, cu sabia, iar pe Petru l-a închis în temniță. Tradiția spune că ucenicii Sfîntului Iacob i-au luat trupul acestuia și l-au dus în Spania, unde și pînă astăzi, la mormîntul lui de la Compostella, face minuni. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns