Hoții în „vizită” la muzeele băcăuane
A înființa un muzeu e un lucru cu adevărat extraordinar. Ca să-l faci, îți trebuie multă alergătură, transpirație, muncă, obiecte deosebite și, desigur, … curaj! În 1933, un băcăuan, Gr.Grigorovici, scria într-o monografie dedicată Bacăului: „Inițiativa și realizarea unui muzeu băcăuan în care s-ar colecta ceea ce este mai proeminent din trecutul acestui ținut, în care s-au născut și au trăit viteji și voievozi renumiți ca Ștefan cel Mare, scriitori, învățați și patrioți distinși ca: Vasile Alecsandri, Costache Negri, dr. Istrati, un asemenea muzeu ar fi cel mai important tezaur și mîndrie a localității”.
A trebuit să treacă un sfert de secol pînă la apariția primului muzeu băcăuan. Piese de mare importanță pentru istoria și cultura locală și națională au intrat în colecțiile băcăuane. Acest lucru n-a scăpat însă hoților! Prețul ridicat al unor astfel de obiecte istorice i-a atras. Primul furt are loc în 1964. Hoții au „vizitat” în prealabil muzeul. Acesta era pe atunci pe strada Mărășești, chiar la intrarea în Parcul Libertății. Cu toate măsurile de pază care se luaseră în acel timp, hoții au reușit să dispară cu o tolbă de săgeți din piele și un inel-sigiliu deosebit de valoros. Hoții au cerut printr-o scrisoare să fie prinși! Dar, cum se spune, „asemenea lucruri se întîmplă și la case mai mari”. Așa că s-au luat măsuri sporite de siguranță și pază a exponatelor. Și totuși, cînd lumea era mai sigură, hoții și-au făcut din nou apariția. În 1973, ei sustrag din cadrul expozițional patru monede dacice de argint, o aplică din epoca bronzului, cupe dacice, monede turcești de argint din sec. XVII – XVIII. Eforturile comune ale colectivului muzeului și poliției nu au adus nimic nou.
A urmat apoi o perioadă de adevărată liniște. Aceasta s-a datorat și faptului că a apărut și Oficiul de Patrimoniu Bacău. Prin eforturile deosebite ale Patrimoniului, peste 122.000 de obiecte de mare valoare au întregit zestrea muzeului. Cît despre hoți, aceștia au stat „cuminți” pînă la Revoluție. Imediat ce au simțit că granițele sînt mai puțin supravegheate, a crescut și numărul furturilor din muzee. Vineri 20 aprilie 1990, la Bacău s-a anunțat o minunată zi cu soare și cer senin. Florile de măr încă mai răspîndeau miros parfumat. Sub „Pasajul” de la Telefoane era „coadă” la ziare. Lume multă și pe străzi, „ca după Revoluție”. E 9.30. Elena Rusu, supraveghetoarea de la „Casa Bacovia”, își potrivește cheile pentru a o deschide vizitatorilor. O face zilnic de la inaugurarea acestui muzeu. Ovidiu Bibire, custodele, este plecat din localitate. Casa are două intrări. Prin conveniență, se folosește „intrarea din spate”. Deschide ușa pridvorului. E un pridvor fragil, din lemn de brad, cu geamuri înalte și înguste. Iarna e bun, că „mai ține de frig”. Răsucește cheia de două ori și pătrunde în încăpere. În dreapta observă o oarecare neorînduială. „Vreun drac de mîță s-a strecurat aici”, își zise. Dădu să descuie și lacătul mare de la grilajul metalic contra hoților, ce proteja ușa de la sufragerie, cînd rămase împietrită! Lacătul era tăiat!
„Am pătruns imediat în încăpere, povestește doamna Rusu. Primul meu gînd a fost să mă uit la tablouri. Erau două tablouri de Octav Băncilă. Mă uit, dar nu le văd. Cu sufletul la gură, am trecut din cameră în cameră. Dispăruseră și tablourile doamnei Agatha și cel al lui Bacovia. Pe jos erau cîteva chibrite arse. Din „dulapul de lemn”, unde stăteau paharele de argint pentru lichioruri, unul era scos și pus pe o măsuță. În salon am dat peste fotografiile înrămate ale soților Bacovia și rame goale. Erau de la cele două tablouri ale lui Băncilă. Și mai observ că mai dispăruse și un sfeșnic de bronz cu cinci brațe. Cam astea luaseră hoții”.
Așa cum aveam să constatăm, hoții au pătruns în pridvor prin latura „ascunsă”, adică dinspre grădină. Unul dintre geamuri a fost cu ușurință desprins. Prin deschizătură au pătruns apoi în interior. Și tot pe aici au și ieșit. A fost alertată conducerea muzeului de artă din Bacău și toate punctele de trecere peste graniță. S-au verificat suspecții. Dar, deocamdată nici un indiciu despre acest furt. Avem însă speranța că prin măsurile luate pînzele să nu fi părăsit țara. Credem că într-o zi le vom regăsi și-și vor relua locul în Casa „Bacovia”. (Eugen ȘENDREA)
Lasă un răspuns