Căldura din ultimele zile a adus și în tîrgul de mașini din Șerbănești o forfotă parcă mai mare ca oricînd. Sute de mașini înghesuite pe nouă – zece rînduri, cele mai multe „cosmetizate” astfel încît să atragă privirile și, eventual, banii cumpărătorilor. Fum de mici amestecat cu gaze de eșapament și praful ridicat de roțile mașinilor, muzică urlînd din boxele casetofoanelor auto sau de la tarabele cu casete și tot felul briz-brizuri. În afara celor care au venit să vîndă sau să cumpere mașini, o pată de culoare alcătuiesc vînzătorii de piese provenite din dezmembrări. De la piesele de Dacia, Oltcit sau ARO pînă la cele pentru Opel, Mercedes, Renault sau alte mărci străine. Negocierile sînt în toi. „Sub 150 de mii nu-l las !”, spune un băiețaș, uitîndu-se fix la cei doi clienți care i-au propus o sută de mii pentru un cauciuc „obosit”, dar care mai poate fi folosit. Cei doi se mai sfătuiesc și mai încearcă o dată, cu 120 de mii. Fără șanse de reușită, căci băiatul este hotărît să nu lase un leu sub o sută cincizeci de mii. Pînă la urmă, clienții plătesc 120.000 de lei, dar pe un cauciuc mai uzat decît cel pe care îl „ochiseră”. Însă par destul de mulțumiți și continuă să întrebe de alte piese vechi, tocmindu-se de fiecare dată cînd aud prețul. Doi metri mai în față, tîrguiala încetează brusc și lasă loc comentariilor admirative. Trece un „tanc” negru, un Lincoln Navigator, de dimensiuni impresionante, care îi lasă fără replică pe cei mai mulți. „Mare-i, dom’ne…”, spune un bărbat care a venit cu Dacia la vînzare. „Da, da’ știi cît ia ăsta? 30 de litri și-o găleată, dacă nu mai mult…”, replică altul, uitîndu-se chiorîș în urma „monstrului” care abia își găsește loc printre șirurile de mașini din tîrg. Aglomerația este la ea acasă, iar la ieșirea din tîrgul de mașini are loc o adevărată nebunie. Pe străduța de acces un ARO nu mai are cum să meargă înainte, dar nici nu poate să mai dea înapoi. Aproape douăzeci de mașini au rămas blocate temporar, manevrele șoferului de pe ARO neavînd nici un efect din cauza lipsei de spațiu. „A venit de pe tarla și crede că aici e la fel”, comentează un bărbat dintr-o SuperNova. „Domnule, cum e aici, așa e și în România”, îi răspunde un atlul, aflat la volanul unui Opel Vectra nou-nouț. ARO-ul se mișcă înainte și înapoi, oprește la un centimetru de Dacia din spate, dar minutele trec, iar oamenii și-au pierdut răbdarea. În sfîrșit, apare șoferul unui Papuc parcat în apropiere și eliberează încă doi metri de străduță, iar traficul revine la starea de „normalitate”, dacă se poate vorbi de așa ceva în condițiile în care zeci de mașini sînt parcate pe străduța îngustă către tîrg. (Codrin POP)
Prețurile în tîrgul de mașini
Auto străine: Mercedes C 200 (2000) – 21.000 EUR; Audi A 6
(2000) – 18.900 EUR; Ford Galaxy (2001) – 18.490 EUR; BMW 320
(2001) – 16.800 EUR; Volkswagen Polo (2002) – 12.600 EUR;
Volkswagen Bora (1999) – 12.300 EUR; Ford Focus (2001) – 10.800
EUR; Opel Astra (2000) – 9.800 EUR; Skoda Fabia (2001) – 7.900
EUR; Renault Laguna (1995) – 6.800 EUR; Volkswagen Golf (1995)
– 6.300 EUR; Fiat Brava (1995) – 5.700 EUR; Nissan 200 SX (1991)
– 5.600 EUR; Opel Astra (1993) – 4.700 EUR; Volkswagen Golf
(1987) – 3.700 EUR; Ford Fiesta (1990) – 3.550 EUR; Volkswagen
Polo (1992) – 3.500 EUR; Daewoo Tico (2000) – 3.100 EUR;
Peugeot 405 (1990) – 2.000 EUR; Citroen BX (1991) – 65 mil.lei;
Ford Capri (1978) – 1.500 EUR; Opel Corsa (1986) – 1.400 EUR;
Opel Kadett (1984) – 1.250 EUR; Trabant (1990) – 6,5 mil.lei.
Auto românești:
Dacia SuperNova Clima (2002) – 4.300 EUR; Dacia SuperNova
Rapsodie (2001) – 138 mil.lei; Dacia 1310 (2002) – 130 mil.lei;
Dacia Double Cab (2001) – 125 mil.lei; Dacia 1310 (2002) – 123
mil.lei; Dacia Nova (2000) – 117 mil.lei; Dacia 1310 (2001) – 107
mil.lei; Dacia 1310 (1999) – 82 mil.lei; Dacia 1310 (1998) – 77
mil.lei; Dacia 1310 (1998) – 75 mil.lei; Dacia 1310 (1998) – 73
mil.lei; Dacia 1310 (1997) – 72 mil.lei; Dacia 1310 (1998) – 65
mil.lei; Dacia 1310 (1995) – 63 mil.lei; Dacia 1310 (1997) – 60
mil.lei; ARO 243 (1986) – 43,6 mil.lei; Dacia 1310 (1987) – 30 mil.lei;
Dacia 1310 (1990) – 29 mil.lei; Dacia 1310 (1988) – 25 mil.lei; Dacia
1300 (1984) – 14 mil.lei. (Codrin POP)
pe raster
Deschideți de două ori ochii atunci cînd cumpărați o mașină
Tîrgul de mașini este locul în care mașinile furate își găsesc repede
cumpărătorul. Piața automobilelor de ocazie reprezintă o adevărată
loterie, cumpărătorul trebuind să fie conștient că s-a creat o mafie
pentru pregătirea mașinilor furate, înaintea vînzării, pentru a
ascunde adevărata identitate și a uzura reală. De multe ori, bucuria
cumpărării mașinii ține doar pînă cînd proaspătul proprietar se
prezintă la Registrul Auto Român, unde specialiștii resping
autoturismul, pe motivul că nu poate fi identificată seria caroseriei
sau a șasiului.
Pentru a nu îngroșa rîndul din ce în ce mai mare a celor păcăliți,
cumpărătorul mașinii de ocazie trebuie să aibă mare grijă atunci
cînd dă banii. Primele suspiciuni pot apărea dacă mașina este
oferită la un preț mult scăzut față de prețul pieței, pentru că este
posibil ca autovehiculul să fie defect, să nu fie cel menționat în
certificatul de înmatriculare sau să fie furat. În acest ultim caz există
posibilitatea ca mașina să fie confiscată de poliție, iar noul
proprietar să nu poată fi despăgubit. A doua etapă se referă la
verificarea actelor de proprietate. Ca măsură de prevedere,
cumpărătorul trebuie să ia mașina abia după ce a intrat în posesia
cărții de identitate a autovehiculului, care se eliberează după
efectuarea radierii. Ultima etapă, și cea mai importantă, se referă la
identificarea mașinii, prin confruntarea datelor înscrise în acte cu
datele constructive reale. (Florin CRĂCIUN)
Lasă un răspuns