Dependența de mobil

De ce toată lumea are celular? Asta se știe: este un mijloc de comunicare modern, rapid și foarte eficient. Atît de eficient, că au ajuns puștii din clasele primare să-i bată la cap pe părinți că vor și ei unul. Unii chiar reușesc să-i convingă și ajungi să vezi pitici cu un „clopot” legat de gît mergînd spre școală.

Nu e rău totuși să știi unde-ți umblă odrasla, e rău că li se formează încă de pe acum dependența nebunească de a avea oriunde celularul cu ei. Fără mobil se simt rău și neliniștiți. Nu mai au unde juca „rîma”, nu mai au cum să se bipuie sau să-și trimită sms-uri. Dependența de mobil are simptomele sale proprii: nu te poți despărți de el o clipă. E verificat din cinci în cinci minute pentru a vedea dacă a sunat. Ai o grijă deosebită pentru el și asta pentru că ajungi să-i juri fidelitate și credință. Ba chiar îi faci și cadoul suprem: un abonament cu multe minute, pe care le poți vorbi cu prietenii tăi. Este o relație foarte strînsă între tine și el. Cum te trezești verifici dacă nu ai primit vreun mesaj, dacă nu te-a sunat cineva, dacă e încărcat sau are nevoie de păpică (încărcarea creditului). Ar fi dezastruos să nu îți poți suna prietenul sau prietena pentru a le spune ultima bîrfă. Păcat că astfel de plăceri te pot ruina total. Cu cît vorbești la telefon, cu atît vrei să vorbești mai mult și mai mult. Și pentru că ai abonament, îți poți permite. Suni mereu chiar dacă mai ai cinci minute să ajungi la întîlnire sau chiar dacă se știe ce faci sau unde ești. Nu contează pentru tine. E frumos să te vadă lumea pe stradă că vorbești la celular. Iar ție îți face mare plăcere să consumi minutele „gratuite”.

Singura metodă pentru a te dezintoxica este anularea abonamentului. Maxim 12 $ ar trebui să-ți ajungă o lună și chiar mai mult. Nu e nevoie să suni din piață pentru a o întreba pe mama ce fel de roșii să cumperi. Le cumperi și vezi acasă dacă ai greșit sau nu.

Sînt mulți care, spre deosebire de tine, și-au luat celularul pentru că toți prietenii aveau unul sau pentru că e frumos să fi văzut cu ultima „jucărie” sunînd dintr-un supermarket aglomerat. Totuși, aceștia nu sînt ca tine pentru că îl consideră ba un obiect la modă, ba o jucărie pe care trebuie să o aibă, dar care poate fi oricînd aruncată la gunoi sau închisă. Nu îl lasă să le controleze viața, noaptea îl închid să nu-i deranjeze din somn, iar ziua îl pierd pe undeva prin geantă sau prin buzunar și își amintesc de el numai cînd sună.

Oricum, mobilul e un aparat, nu ai de ce dormi noaptea cu el sub pernă sau să amorțești cu mînă pe el după jumătate de oră de pălăvrăgit. Mai bine vorbește la lună sau țipă la cineva din fața ta, decît la un celular. (Andreea CEASĂR)