Rîmele, eterna momeală

Rîma este o momeală cu multe avantaje, cu rezultate bune și, nu în ultimul rînd, ușor de procurat. După cîteva ploi zdravane de primavară și de vară apar uriașele rîme prin grădină (chiar și în jurul blocului), o momeală pe lîngă care nu merită să trecem neatenți deoarece apele crescute de după aceste ploi spală cu sutele dintre acestea, ajungînd o hrană ideală pentru pești și în primul rînd pentru peștii mari. Probabil că ați observat că în apele tulburi viermișorii devin cîtuși de puțin interesanți, iar rîmele dau randament mult mai mare. Rîmele pot fi separate în trei categorii: rîme negre de nămol, clasicele rîme de pămînt, respectiv sprintenele rîme de gunoi.

Rîmele de pămînt au, în medie, o lungime cuprinsă intre 6 si 10 cm, le putem procura din grădini, orele ideale pentru culegerea lor fiind orele de seară, cînd, cu ajutorul unei lanterne, putem procura multe rîme într-un timp scurt. Atenție însă la puterea lanternei, deoarece rîmele pot dispărea surprinzator de repede din raza unei lanterne puternice. Pămîntul din care ați scos rîma este și materialul bun pentru a le depozita, dar în acest pămînt se pastrează greu, după cîteva zile poate deveni mucos, formînd bulgări. Putem scăpa de stratul de mucus de pe suprafața rîmelor dacă le depozităm în iarba umedă, combinată cu mușchi de pămînt proaspăt, stropind această combinație, la 2-3 zile, de preferință, cu apă de ploaie.

Dacă vrem să le depozităm pe termen mai lung, trebuie să le și hrănim, iar hrana preferată, celuloza, o obținem foarte ușor rupînd în bucățele un cofraj de ouă. Bucățile le păstrăm cîteva ore în apă stătută apoi le punem în cutia cu rîme. Rîmele ținute în iarbă și mușchi vor avea o piele curată și mult mai rezistentă decît cele ținute în pămînt. Rîmele de gunoi sînt ceva mai greu de obținut și se comportă cu totul diferit față de rîmele de pămînt. Șanse bune să le găsim avem dacă trecem prin vreun sat, în drum spre locul de pescuit, unde cu siguranță îl putem ruga pe un localnic să ne lase cîteva minute la bălegarul din spatele curții, unde vom căuta bineînțeles în bălegarul mai vechi, nu în cel proaspăt.

Există două specii diferite de rîme de gunoi, unele cresc pîna la dimensiuni de 10 – 13 cm, sînt roșii, au dungi galbene pe pielea mult mai sensibilă decît cea a rîmei de pămînt. Cînd le înțepăm, eliberează o zeamă galbenă, cu un miros neplăcut, dar neplăcut numai pentru noi, pentru că este o adevarată delicatesă pentru pești. Revenind la păstrarea rîmelor pe un timp mai lung trebuie să amintim că nivelul de umezeală este cel mai important lucru în cutia sau lada cu rîme. Este indicat să folosim un pulverizator pentru stropirea compostului și apa ideală este cea de ploaie. O putem numi crescătorie pentru că o ladă populată cu rîme încă din luna aprilie, acordîndu-le îngrijirea și hrana necesară. Ne va asigura cantitățile necesare pentru tot sezonul, recoltarea putînd începe în lunile iulie – august.

Metodele prin care se pune rîma în cîrlig diferă la fiecare metodă de pescuit. Cîrligele uriașe 6/0 – 1/0, echipate cu un buchet cu rîme, eventual combinație de rîme cu lipitori, sînt ideale pentru un pescuit la somn sau la somotei. Vom folosi mai multe rîme de pămînt, (eventual rîme de gunoi și rîme de pămînt în cazuri excepționale) pentru crap, mreană, clean, în general pentru speciile cu gura mai mare, cu cîrlige nr. 2 – 6.

Pentru a crește pofta de mîncare a carasului și a plăticii, la locul nădit, cu nada mai sus descrisă, folosim cîrlige de 6 – 12 pe care putem pune și o boabă de porumb sau chiar și viermuși. Un truc foarte eficient la această metodă, este ciupirea unei bucăți de 2 mm din coada rîmei puse în cîrlig, obținînd o mișcare violentă în cîrlig și totodată lichidul care se va elibera astfel va avea un efect foarte bun, cîrligul nostru fiind găsit cu siguranță. Cîrligele folosite pentru rîme sînt cele cu tija mai lungă, fără cioc de papagal, în forme mai puțin rotunjite (de exemplu Erson 4454). Nu este recomandat să înțepăm rîma în prea multe locuri pentru că vom avea o bucată de carne nemișcată în cîrlig, prea puțin atrăgătoare, iar după cîteva lanseuri, absolut ineficientă. (Florin CRĂCIUN)