Pomenirea Sfîntului Ioan Iacob Hozevitul
Sfîntul Ioan Iacob Hozevitul s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, pe malul Prutului. La botez i s-a dat numele de Ilie. După șase luni, mama Sfîntului, Ecaterina, s-a îmbolnăvit și a murit, grija pentru prunc revenind bunicii, Maria Iacob. În anul 1916, tatăl, Maxim Iacob, s-a recăsătorit, însă, după doi ani, a fost trimis pe front. În timpul luptelor pentru eliberarea țării, el a fost împușcat. Din septembrie 1920, Ilie Iacob a început să urmeze școala primară la Crăiniceni. În 1924, în viața lui s-a petrecut o nouă nenorocire, prin moartea bunicii. Rămas singur pe lume, a fos luat în casa unchiului său, „moș Alecu”, fratele mai mare al tatălui, care îi va purta de grijă pînă la intrarea în mănăstire. Acesta l-a trimis să învețe carte, mai întîi la Gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” din Lipcani, apoi la Liceul „Dimitrie Cantemir” din Cozmeni. În anul 1932, și-a susținut examenul de bacalaureat la Cernăuți. În 1933, cînd a împlinit 20 de ani, a intrat în mănăstirea Neamț. În dorința unui loc mai liniștit, un an mai tîrziu, a plecat în Oltenia, rămănînd la mănăstirea Turnu. După cîteva luni a fost chemat să-și satisfacă stagiul militar, fiind repartizat să îngrijească bolnavii. Întors la mănăstirea Neamț, a fost numit bibliotecar, iar la 8 aprilie 1936 a fost uns în monahism și a primit numele de Ioan. În noiembrie 1936, a plecat să se închine la Locurile Sfinte și a rămas la mănăstirea Sfîntul Sava, situată pe malul Iordanului. Acolo, cuviosul Ioan a trăit opt ani, după care a fost numit egumen al schitului românesc de la Iordan. A păstorit schitul cinci ani, pînă în 1952, cînd, bolnav fiind, a renunțat la stăreție și s-a retras la mănăstirea Sfîntul Gheorghe Hozevitul, situată la apus de Ierihon, pe Valea pîrîului Horat, în preajma căruia a trăit și Sfîntul Prooroc Ilie Tezviteanul. Doritor de liniște și pace, cuviosul Ioan Iacob și-a mutat locuința pămîntească într-o peșteră aflată în preajmă, în care a trăit opt ani. La 5 august 1960, la doar 47 de ani, cuviosul Ioan Iacob a murit. După 20 de ani, trupul său, rămas în peșteră, a fost găsit neatins. La 20 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rîndul sfinților.
Sinaxar romano-catolic
Sfințirea Bazilicii Sancta Maria Maggiore din Roma
Între bisericile cele mai vechi închinate Maicii Domnului în orașul Roma este și bazilica Sancta Maria Maggiore – Sfînta Maria cea Mare. După cum spune și numele, este mai mare decît celelalte monumente mariane. S-a numit și Bazilica Liberiană, deoarece se află pe locul și temeliile bazilicii zidite de Papa Liberiu, pe ruinele unei vechi templu păgîn.
Se spune că în noaptea de 5 august a anului 352, Maica Domnului s-a arătat concomitent papei Liberiu și unui patrician roman și le-a cerut să construiască o biserică acolo unde în dimineața următoare vor găsi pămîntul acoperit cu un strat de zăpadă. A doua zi, o ninsoare neobișnuită, miraculoasă, acoperea o suprafață întinsă de pămînt pe vîrful colinei Exquilino. Papa și bogatul patrician s-au apucat de lucru și au început construirea primului mare sanctuar mairan, căruia i s-a dat inițial numele de Sfînta Maria a Zăpezii. Un secol mai tîrziu, papa Sixt al III-lea, a reconstruit biserica dîndu-i dimensiunile actuale. La stabilirea formei actuale și înfrumusețarea bazilicii au contribuit mulți papi, de la Sixt al III-lea, pînă la papii din epoca noastră. Credința, arta și istoria au făcut din bazilica Sancta Maria Maggiore un model și un simbol al evlaviei creștine față de Preacurata Fecioară Maria. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns