SINAXAR Sîmbătă, 9 august

Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfîntului Apostol Matia

Sfîntul Apostol Matia a fost unul din cei șaptezeci de Apostoli ai Domnului Hristos. El a fost ales să fie numărat cu cei unsprezece Sfinți Apostoli, după ce Iuda Iscarioteanul s-a spînzurat. Evenimentele s-au petrecut astfel: după patima cea de bună voie și după Învierea și Înălțarea la cer a Domnului Iisus Hristos, ceata celor doisprezece apostoli era neîmplinită. Atunci, Sfîntul Petru, cel mai în vîrstă dintre Apostoli, stînd în mijlocul Bisericii, a ținut cuvînt despre această situație și a spus că se cuvenea se împlini locul lui Iuda, care a căzut și a pierit. Dorința sfîntului era ca ceata cea de doisprezece Apostoli să rămînă întreagă și neschimbată, ca martorii cei aleși ai lui Hristos, de la Botezul Domnului, pînă la Învierea Lui din morți. Deci, au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit și Varsava, și pe Matia. Și, rugîndu-se, au tras sorții și aceștia au căzut pe Matia, care a fost numărat cu cei unsprezece Apostoli. Această alegere s-a întărit curînd, prin trimiterea asupra lui a Duhului Sfînt, în chip de limbi de foc, precum a stat și peste ceilalți Sfinți Apostoli.

Despre viața Sfîntului Apostol Matia nu știm aproape nimic, decît că și-a închinat-o propovăduirii Evangheliei. După o veche tradiție a Bisericii, el a predicat cuvîntul Domnului în Etiopia, unde, fiind, cumplit chinuit de păgîni, a fost ucis cu pietre și așa și-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Sinxar romano-catolic

Pe cînd Sfîntul Laurențiu, a cărui amintire se face în ziua de 10 august, era interogat și torturat, unul dintre ostașii de pază, numit Romanus, mișcat pînă în adîncului sufletului, a cerut lui Laurențiu să-l boteze, deoarece dorește să devină creștin. Laurențiu i-a îndeplinit cu bucurie dorința. Comandantul gărzii și camarazii, indignați, au cerut pedepsirea lui Roman. Acesta a fost condamnat să fie biciuit și apoi să i se taie capul. Încă înainte ca Laurențiu să fie executat, Roman a plătit cu viața fericirea de a fi cunoscut pe Mîntuitorul lumii. De-a lungul timpului, istoria suferințelor martirilor au încurajat pe oamenii credincioși să ofere cu seninătate lui Dumnezeu sîngele inimilor, adică lacrimile provocate de durerile vieții.

Duminică,10 august

Sinaxar ortodox și romano-catolic

Pomenirea Sfinților Mucenici Laurențiu arhidiaconul, Sixt și

Ipolit, episcopii Romei

Aceștia au trăit în zilele împăraților Decius și Valerian. Sfîntul Sixt

era originar din Atena și mergînd la Roma a fost sfințit episcop, după ce Sfîntul papă Ștefan a mărturisit pe Hristos. Pornindu-se atunci priogoană asupra creștinilor, Sfîntul Sixt a poruncit lui Laurențiu, arhidiaconul său, care era de neam din Spania, să chivernisească visteria Bisericii și ajutorarea săracilor, iar el a vîndut tot ce avea și a împărțit celor necăjiți. Cînd s-a întors Decius din Persia, a fost adus la el Sfîntul Sixt și, neplecîndu-se a se lepăda de Hristos, ci mărturisindu-L, cu îndrăzneală, ca Dumnezeu adevărat și atotputernic, i s-a tăiat capul. Atunci, Sfîntul Laurențiu a venit în fața împăratului, aducînd, în căruțe, mulțime de săraci, orbi, șchiopi, muți, văduve și orfani, care trăiau din milostenia Bisericii. Împăratul, văzîndu-i pe aceștia, s-a mîniat și a poruncit să-l bată crunt pe Sfîntul Laurențiu. Apoi, l-au băgat în temniță, unde Sfîntul a tămăduit pe toți cei ce mergeau la el. Adus iarăși în fața împăratului,

Laurențiu nu a acceptat să jertfească idolilor, fapt pentru care a fost

întins pe un grătar de fier ars în foc, pe care, mulțumind lui

Dumnezeu, și-a dat sufletul. În timp ce era îngropat de către papa

Ipolit, Decius a dat ordin să fie prins și acest slujitor al lui Hristos.

Astfel, Sfîntul Ipolit a fost bătut cu toiege de fier cu ghimpi, apoi,

legat de cai sălbatici și tîrît pînă și-a dat sufletul lui Dumnezeu. (Constantin GHERASIM)