Eugen VERMAN
Soții Săndel și Romița Macovei sînt doi oameni care, după revoluție, au schimbat strungul cu plugul. Au fost muncitori la una din importantele întreprinderi industriale din Bacău, pentru ca pe la mijlocul anilor ’90 să fie „trecuți” în șomaj și, astfel, să se „înhame” la munca pe care o făcuseră părinții și străbunii lor – aceea de agricultor. Oameni încă tineri, s-au apucat vîrtos de legumicultură și, de cîțiva ani, și-au cîștigat, pe drept, statutul de legumicultor și, în același timp, pe cel de comercianți de legume. Eu așa i-am cunoscut în toamna anului trecut, atunci am și scris despre ei la această rubrică găzduită de „Ziarul de Bacău”, iar acum m-am oprit, din nou, asupre numelui lor deoarece un anunț, de altfel minuscul, de pe masa la care vînd pătrunjel și ceapă și morcovi și altele asemenea, înștiințează potențialii cumprători că pot procura, de la ei, legume și cu… tichetul de întreprindere. „Tichetul are valoarea de 53 de mii… Dacă omul n-are bani, dar în schimb are tichet, eu îi dau legume – ceapă, castraveți, roșii, morcovi, pătrunjel – la valoarea tichetului pe care, apoi, îl folosesc pentru salamuri, ulei și ce-mi mai trebuie” – îmi explică, în cîteva cuvinte, cum e cu procedura aceasta, domnul Săndel Macovei. Dacă există astfel de clienți? Bineînțeles că sînt, atîta timp cît soții Macovei vin în întîmpinarea celor care nu au bani „lichizi” pentru legume. De fapt, în ultimă instanță, tichetul respectiv ajunge tot acolo unde trebuie să ajungă. Adică, în primul rînd, în magazinul alimentar. Dar, în cazul acesta, făcînd un mic… ocol prin piața de legume. E și acesta un fel de a face față economiei din…piață. In ceea ce-i privește pe cei doi soți, ei își văd mai departe de munca lor. In grădina de legume și în piață. Au uitat de multișor de mirosul specific al atelierului mecanic…
Lasă un răspuns