SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfinților Mucenici Fotie și Anichit

Acești Sfinți Mucenici au pătimit pe vremea păgînului împărat Dioclețian și erau originari din cetatea Nicomidiei. Anichit era slujbaș împărătesc, iar Fotie era nepotul lui. Într-o zi, cînd însuși împăratul a început să judece și să osîndească pe creștini, Anichit, plin de dragoste pentru Hristos, a venit singur și a mărturisit, cu îndrăzneală, credința sa. Dioclețian a poruncit să i se taie limba și, apoi, să fie dat fiarelor sălbatice ca să-l sfîșie. Cu toată suferința îndurată, Sfîntul nu s-a abătut de la credința lui, ci a primit osînda cu multă îndrăzneală. Fotie, văzînd puterea credinței unchiului său, a mers, și el, și a mărturisit că se închină lui Hristos, luînd în rîs idolii păgînești. Astfel, pătimind împreună, unchiul și nepotul au rușinat, prin răbdarea lor, pe prigonitorii cei fără de suflet, pînă ce, cu voia lui Dumnezeu, au primit moartea, fiind arși de vii. Așa au primit sfîrșitul chinuirii lor și cununile biruinței.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Eupliu

Sfîntul Eupliu a fost torturat și ucis în timpul prigoanelor pornite de către împăratul Dioclețian împotriva creștinilor, la începutul secolului al IV-lea. În anul 304, diaconul Eupliu, aflîndu-se în fața tribunalului, a strigat cu glas tare că este creștin și dorește să moară în numele lui Hristos. Guvernatorul orașului, Calvinian, a poruncit ca Eupliu să fie torturat pentru a-și retrage mărturia. Eupliu, cu mîna rămasă liberă, și-a făcut semnul crucii pe frunte și a răspunsă că este creștin și citește Sfintele Scripturi. Călăii au continuat să-l lovească, dar el se ruga lui Hristos. Guvernatorul a dat ordin să înceteze tortura și a făcut o ultimă încercare de a-l convinge pe Eupliu să aducă jertfă zeilor, cerîndu-i să se închine zeilor Marte, Apollo și Esculap. Eupliu a răspuns că cinstește pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfînt. Apoi a fost condamnat să i se taie capul. I s-a atîrnat de gît evanghelia pe care o avea la sine în momentul arestării, iar înaintea lui mergea un vestitor care striga: Eupliu, creștin, dușman al zeilor și al împăraților!”. După moarte, cîțiva creștinia i-au luat trupul și l-au îmbălsămat. (Constantin GHERASIM)