Sînt un cititor împătimit și un colaborator al acestui ziar băcăuan. Apreciez în mod deosebit rubricile tematice și materialele publicistice care apar zilnic, cu referință la actualitatea economică și socială a municipiului și județului Bacău, dar și la evenimente importante din țară și de peste hotare. Remarc cu satisfacție, considerînd-o ca o inițiativă lăudabilă, prezentarea, de către „Ziarul de Bacău”, la pagina „Opinii”, a unor articole cu o pondere din ce în ce mai mare pe teme de cultură și educaționale, care constituie mijloace de prevenire a unor acte antisociale care au loc în viața comunităților din orașe și sate. Este un semnal favorabil prin care „Ziarul de Bacău”, prin articole bine selectate, reușește să ajute semenii noștri să fie receptivi la respectarea legislației, s-ă promoveze în relațiile interumane o conduită morală deosebită la locurile de muncă, în localurile publice, în familii, pentru a diminua sau chiar elimina carențele educative din viața comunităților orășenești și sătești. Cred că respectul și căpătarea interesului pentru carte i-ar ajuta pe copii, tineri și vîrstnici la trăirea vieții într-un climat moral sănătos, de respect, înțelegere, armonie, cinste, demnitate și adevăr. În această dorință și intenție vă trimit spre publicare materialul anexat.
Cartea – o fereastră spre viață (1)
În universul copilăriei, cartea trebuie să fie unul din cei mai apropiați prieteni ai copiilor. Prin lecturi bine selectate și recomandate de către părinți și dascăli, copiii au posibilitatea și reușesc într-o mare măsură să descopere lumea din jurul lor, să-și dezvolte imaginația, să iubească natura, istoria și tradițiile strămoșești și tot ce-i înconjoară și nu în ultimul rînd să se redescopere pe ei. Pentru părinți, adulți și cadrele didactice care le îndrumă pașii în viață este o mare răspundere alegerea cu chibzuință a obiectivelor și mijloacelor menite de a trezi curiozitatea și dragostea copiilor pentru lectură și a grijii pe care să o poarte cărții, insuflată lor de la vîrste fragede. Cartea este o fereastră pe care copilul, tînărul poate privi și descoperi lumea. Copiii descoperă natura, universul și valorile vieții prin proză și poezie, cît și din mitologie, își definesc propria personalitate, învață să-i respecte pe cei din jurul lor, să împărtășească sentimente și precepte morale asemenea personajelor din poveștile și povestirile preferate. Poezia și poveștile sînt un mod de comunicare esențial în procesul de învățare, dezvoltare și creștere. Prin lectură copiii află despre cultura țării lor și cea a altor popoare, învață despre istorie, geografie, legende iar prin intermediul imaginilor ei își pot crea propriile lor povești.
Cartea oferă celui ce o parcurge satisfacții , fapte inedite, contribuind la formarea și modelarea ființei umane, fiind mereu prezentă în viața omului modern. Educatorii, adulții au o misiune delicată, de mare noblețe de a-i determina pe copii să aprecieze valoarea unei cărți, să descopere faptul că nu sînt niciodată singuri atunci cînd au o carte în mînă, să împărtășească cu ei plăcerea lecturii, să le povestească, să-i încurajeze, să vorbească despre lecturile pe care ei le-au audiat. Sînt de o certă valoare inițiativele de întemeiere a unor minibiblioteci, în cadrul fiecărei familii, în grădinițe și în școli, aranjarea cărților după domenii ale științelor, la care au acces și părinții copiilor pentru a se informa și a se pregăti să răspundă la întrebările și curiozitățile firești ale copiilor lor. La acestea se mai adaugă și preocuparea de îmbogățire a fondului de carte cu noi titluri care lipsesc, cît și cu noutăți editoriale prin donații sau sponsorizări. Să ne amintim cu mare plăcere cum noi, românii, am preluat îndemnul bătrînului cronicar școlit pe la înaltele curți apusene și ne aplecăm generație după generație asupra „buchiilor” cărții, cum spunea și făcea, de altfel, marele povestitor al neuitatelor „Amintiri din copilărie”, Ion Creangă, și în poveștile sale atît de îndrăgite de copii. Avem nevoie, în zilele noastre, ale tinerei democrații românești, de cunoașterea și prețuirea trecutului nostru istoric, a prezentului pe care-l făurim și a modalităților prin care scrutăm cu îndrăzneală un viitor liber și prosper, cu o cultură și viață spirituală dinamică în folosul comunității și al țării, căci de mare actualitate este valabilă sintagma care exprimă un îndemn spre lectură, moștenită de la marele nostru istoric Nicolae Iorga: „Deschide cartea ca să înveți ce au gîndit alții, închide cartea ca să gîndești tu însuți”.
Spre aceleași scopuri generoase de prețuire a cărții, adevărată hrană culturală și spirituală pentru copii, tineri și vîrstnici, se îndreaptă îndemnurile poetului „Cuvintelor potrivite”, Tudor Arghezi, în poezia „Ex libris”: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris / Încet gîndită, gingaș cumpănită; / Ești ca o floare, anume înflorită / Mîinilor mele care te-au deschis”.
Sînt argumente solide, de a reconsidera nevoia de lectură particulară atît în perioadele școlarității, cît și în vacanțele școlare sau în timpul liber. (prof. Eduard ȘTRAUB)
Lasă un răspuns