Pomenirea Sfîntului Apostol Tadeu
Sfîntul Apostol Tadeu a fost unul dintre cei șaptezeci de Apostoli ai Mîntuitorului, de neam evreu, din cetatea Edesa și bun cunoscător al Legii vechi. Acest Sfînt Tadeu este altul decît Sfîntul Iuda sau Levi Tadeul, cel numărat între cei doisprezece Apostoli, și altul decît Iuda, fratele Domnului, scriitorul Epistolei lui Iuda, din Noul Testament, și fratele lui Iacov, zis uneori și Tadeul. Suindu-se el în Ierusalim, pe cînd Sfîntul Ioan Botezătorul propovăduia pocăința și apropierea Împărăției lui Dumnezeu, Tadeu a primit, și el botezul lui Ioan. A cunoscut, apoi, învățătura Domnului nostru Iisus Hristos, și văzînd faptele Lui fără de asemănare, Tadeu a mers după El, și s-a numărat în ceata celor șaptezeci de Apostoli. După Pogorîrea Duhului Sfînt peste Apostoli, Tadeu s-a dus, trimis de Duhul Domnului, în cetatea Edesa, propovăduind Evanghelia. Acolo a botezat pe domnitorul Avgar și pe cei din casa lui, vindecîndu-l, totodată, și de orice urmă de lepră. Cît timp a stat în cetatea Edesei, Apostolul Tadeu n-a încetat să propovăduiască sfînta credință, îndemnînd, pe cei ce credeau la zidirea lăcașurilor de închinare și sfințind, prin punerea mîinilor, slujitori la altarele Domnului.
Plecînd din Edesa, Sfîntul Tadeu a ajuns în Mesopotamia, unde a adus pe mulți la credință, iar de acolo, a mers mai departe, prin satele și orașele Siriei, ostenindu-se, mereu cu bunăvestirea lui Hristos, pînă ce a ajuns la Berit, cetatea Feniciei. Aici și-a încheiat Sfîntul Tadeu apostoleasca lui strădanie și, botezînd pe mulți, a adormit cu pace în Domnul.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Pius al X-lea
Pius al X-lea s-a născut la 2 iunie 1835 în localitatea Riese, ca fiu al unui poștaș comunal. Fiind copil dezghețat și dornic de învățătură a fost trimis să învețe la școala din orășelul apropiat, Castel Franco. De mic copil „Bepi” a dat dovezi de calități deosebite, ajutat de preotul locului a reușit să intre în seminarul din Padova. Bucuria lui a fost de scurtă durată, deoarece între timp tatăl a murit, lăsînd-o pe soție cu zece copii de crescut. Bepi, al doilea născut, ar fi voit să întrerupă studiile seminariale pentru a-și ajuta familia, dar mama sa l-a sfătuit să-și urmeze calea pe care a pornit. La vîrsta de 23 de ani, a fost sfințit preot și a început drumul care îl va conduce pînă la scaunul papal. Nouă ani a fost vicar parohial la Tombolo, nouă paroh la Salzano, nouă canonic și director spiritual la Treviso. De aici a fost numit episcop de Mantua. După nouă ani de episcopat, Papa Leon al XIII-lea l-a numit patriarh de Veneția, dîndu-i purpura de cardinal. Mai apoi a ajuns papă, iar pontificatul său a fost excepțional de activ și rodnic pentru viața internă a Bisericii. Deviza luată a fost „A reînnoi totul în Hristos”. El a ințiat și susținut reînnoirea trăirii liturgice, a reformat cîntul bisericesc, readucîndu-l la demnitatea și puritatea cerută de gravitatea actului liturgic și multe altele. Papa Pius al X-lea a murit în anul 1914, încercînd zadarnic oprirea primului război mondial. În anul 1956, a fost a fost ridicat la cinstea sfintelor altare. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns