Sîmbătă, 23 august
Pomenirea Sfîntului Mucenic Lupu (sec. III)
Sfîntul Mucenic Lupu a trăit pe vremea împăratului Aurelian (270-275) și era rob la un stăpîn, dar liber pentru Hristos, în Care credea. Plin de rîvnă dumnezeiască, Sfîntul defăima pe zeii cei fără de suflet ai păgînilor. Sfîntul Lupu s-a dat singur și de bună voie în mîinile păgînilor, ca un miel la înjunghiere, iar aceia, luîndu-l, l-au dus la dregătorul lor. Amăgit cu diferite îmbunări și făgăduieli că va fi slobozit din robie, dacă se va închina idolilor, Sfîntul Lupu a rămas statornic în dreapta credință. Neputînd să-l amăgească, dregătorul a poruncit să fie bătut cu bețe, fără cruțare. Făcîndu-i apoi și alte felurite chinuri, dregătorul l-a osîndit la tăierea cu sabia. Deci, plecîndu-și capul, Sfîntul Lupu și-a pus sufletul pentru Hristos.
Dumincă, 24 august
Pomenirea Sfîntului Mucenic Eutihie
Sfîntul Eutihie era originar din Sevastopolul Palestinei. Auzind de
bunavestire a lui Hristos, și-a lăsat părinții și rudele și s-a apropiat de ucenicul iubit al lui Hristos , adică de Sfîntul Apostol Ioan. Aflînd și de Sfîntul Apostol Pavel, l-a urmat și pe el, ca steaua pe soare,
ostenindu-se la propovăduirea Cuvîntului și răbdînd bărbătește toate primejdiile. A străbătut multe țări, propovăduind pe Hristos, nu numai cu cei doi Apostoli, ci și singur. Chiar și așa, avea împreună călător cu sine pe îngerul lui Dumnezeu, care îl întărea și-i spunea dinainte cele ce aveau să i se întîmple. A suferit pretutindeni legături și băti, dar pătimea cu bărbăție, pentru Domnul său. Odată, fiind chinuit de foame în temniță, o mînă nevăzută i-a adus pîine și l-a întărit într-atît încît socotea chinurile ca nimic. I-au strujit păgînii trupul cu unghii de fier, dar sîngele lui a îmbălsămat văzduhul, ca un nor de bună mireasmă. A fost aruncat în foc și dat fiarelor, dar una din ele, grăind omenește măririlor lui Hristos, i-a îngrozit pe toți, cei ce priveau. Așa, săvîrșindu-și nevoința alergării sale, Sfîntul a fost dus legat de la Efes, în patria sa Sevastopol, din Palestina, unde și-a sfîrșit viața prin tăierea capului cu sabia.
Sinaxar romano-catolic
Sîmbătă, 23 august
Pomenirea Sfintei Rosa de Lima
Rosa s-a născut la Lima oraș-port pe țărîmul Oceanului Pacific și capitala Peru-ului, în ziua de 20 aprilie 1586. Părinții ei erau urmași ai unor nobili veniți din Spania. La botez au dat copilei lor numele de Isabela, dar mai tîrziu și-a ales singură numele de Roza a Sfintei Maria. Deși a avut o viață simplă, ea a fost o făptură cu totul deosebită prin puritatea ei sufletească și viața ei. Pentru a nu indispune pe cei din jurul ei, cu învoirea părinților și-a construit în grădină o colibă, unde, după zece ore de muncă intensă, petrecea alte zece ore în rugăciune. Cînd era bolnavă se ruga lui Dumnezeu să-i mărească suferința, iar celor care veneau să o încurajeze le spunea: „Dacă oamenii ar ști ce mare lucru este a fi în harul lui Dumnezeu, nu s-ar spăimînta de nici o suferință și ar suporta în linște orice durere, deoarece harul este rodul răbdării. Roza nu a iubit suferința, dar l-a iubit pe Hristos, care suferea în indigenii insultați și măcelăriți de către cuceritori. Sfînta Rosa de Lima a murit în anul 1617.
Duminică, 24 august
Pomenirea Sfîntului Apostol Bartolomeu
Sfîntul Bartolomeu a fost unul din cei doisprezece Apostoli, aleși de
Mîntuitorul și trimiși de El, ca martori și mărturisitori ai faptelor și
învățăturilor Lui, în lume. După primirea Duhului Sfînt, sorții au căzut
asupra lui și asupra Apostolului Filip, să meargă, împreună, în Siria
și în Asia de Sus, pentru propovăduirea Cuvîntului. Mai tîrziu, li s-a
alăturat și fecioara Mariami, sora Sfîntului Apostol Filip, și toți trei au
străbătut drumurile Libiei și Moesiei, binevestind Evanghelia lui
Hristos. Ei s-au dus în Frigia, și au propovăduit cu sîrguință în
cetatea Ierapole, cu toate că închinarea la idoli era în mare cinste.
Lucrarea lor a atras mînia stăpînitorilor, care au hotărît să-i piardă. L-au prins mai întîi pe Sfîntul Apostol Filip, care, fiind spînzurat cu
capul în jos și bătut cu pietre, datorită mulțimii loviturilor, și-a dat
duhul.
Sfîntul Vartolomeu și fecioara Mariami au scăpat ca prin minune.
Fecioara a mers în țara Licaoniei, unde a murit pentru credință, iar
Sfîntul Apostol Vartolomeu, învățînd în Arabia și Persia, a ajuns
pînă în India. De acolo, s-a întors în părțile Mării Negre.
În Armenia, a creștinat mulți oameni și pe însuși împăratul locului,
Polimie. Însă păgînii au uneltit împotriva Sfîntului și, prinzîndu-l, l-au chinuit cu multe cazne, după care, răstignit fiind cu capul în jos, i-au tăiat capul în cetatea Albana din Armenia. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns