Dascălii băcăuani se tem de gîngănii și de înălțime

Mulți dintre noi susțin sus și tare că le este frică doar de Dumnezeu. O afirmație care, nu de puține ori, se dovedește a avea un grad mai mare sau mai mic de relativism atît timp cît, în situații aparent banale, vitejilor autodeclarați li se înmoaie picioarele. În ceea ce-i privește pe dascălii băcăuani, aceștia nu ezită să recunoscă că au tot felul de fobii. De exemplu, profesorul Eugen Budău, inspector de limba română în cadrul Inspectoratului Școlar, ne-a mărturisit că „nu pot să suport șerpii și păianjenii. Nu știu ce s-ar întîmpla dacă, vreodată, m-ar mușca vreo unul”, recunoaște el. Colega sa de birou, profesoara de limba română Doina Marinov susține, zîmbind, că „fobia mea este mass-media”. Imediat, cea care, recent, a preluat „funcția” de purtător de cuvînt al Comisiei județene de bacalaureat, devine serioasă și ne mărturisește că temerile sale sînt, de fapt, legate de cu totul alte aspecte. „Detest gîndacii și am rău de înălțime. Am fost în Rarău și, la un moment, dat a trebuit să trecem peste o punte aflată la o înățime destul de mare. Pur și simplu nu am putut să o trec din prima”, ne-a mărturisit inspectoarea Doina Marinov.

Răul de înălțime are și Luminița Țăranu, informatician la Inspectoratul Școlar. Interesant este însă că fobia apare cînd vine vorba despre blocuri înalte. „Chestia asta mi se trage de la cutremur. În rest, nu am rău de înălțime, dar, totuși, nu cred că aș dori să merg cu avionul. Apoi, nu mă împac deloc cu lifturile. Cred că sufăr și de claustrofobie”, a spus Luminița Țăranu. Altă sursă de temeri pentru unii dascăli o reprezintă întunericul. „Mi-e frică de întuneric. Nu dorm cu lumina aprinsă, dar prefer să am lîngă mine o cît de mică luminiță. Aceasta poate veni chiar de la stele”, spune Oana Constatinescu, învățătoare la Liceul Pedagogic. (Eduard CUCU)