Eugen VERMAN
Omul – de talie mijlocie, slab dar vînjos, cu glasul ferm – se vede că e stăpîn pe el – numai în maieu și pantaloni – mă privește insistent, după ce-i plătesc cele două kilograme de roșii! „Dacă doriți să vă puneți murături, veniți la mine la fermă… Am de toate: și gogonele, și țelină, și capia, și castraveți… Vi le dau la prețuri convenabile… Ferma e la doi pași de oraș, în intersecția dintre Buhoci și Traian…, știți dumneavoastră, că mi-ați zis că ați fost prin județ de nenumărate ori, la două sute de metri, pe stînga…, e ferma mea… Dacă nu-s eu, e nevastă-mea, îi ziceți că v-am trimis eu și vă servește ca la carte…” Are ochii negri și-i strălucesc atunci cînd spune „ferma mea”. Îl întreb cum îi zice, și-mi răspunde că Gheorghiță Popa îl cheamă, „da’ ziceți de Gheorghiță, că mă cunoaște toată lumea”, ține să adauge… Îi strîng mîna cu prietenie. Chiar că mă bucur sincer cînd îl aud că-i fermier. Știu că mulți din piața asta mare a Bacăului vînd la mîna a doua… Doar bat zilnic piața… Ăștia, fermierii, fermierii adevărați zic, nu-s prea mulți. O fermă înseamnă ceva mai mult decît peticul de pămînt pe care baba Ileana cultivă pătrunjel și mărar și lobodă și le aduce la piață să facă un ban… O fermă înseamnă un teren mult mai întins – Gheorghiță Popa îmi zice că acolo, la Bijghir, are numai două hectare, dar lucrate, nu glumă – pe care stăpînul practică acea agricultură care-i aduce producții mari și profit. Așa că de asta mă bucur. Fermierul Gheorghiță Popa e un exemplu în acest context pe care vi l-am „explicat”. Știu că nu-i singurul, dar mai știu că sînt destul de puțini cei care pot afirma cu toată gura că sînt fermieri. După cum nu tot ce zboară se mănîncă, tot așa nu toți cei care „scormonesc” pămîntul sînt fermieri. „Dosarul Agricol” pus de România pe masa celor de la Uniunea Europeană e extrem de subțirel la acest capitol. Cel puțin în partea asta de Românie în care ne-am născut și ne e dat să trăim, agricultura de subzistență e o realitate dureroasă. Țăranul e sărac lipit pămîntului, iar faptul că are o mămăligă pe masă și un pui făcut la ceaun nu înseamnă că-i fericit… Așa că oameni ca Gheorghiță Popa, fermier la Bijghir, trebuiesc încurajați, respectați, cunoscuți…
Lasă un răspuns