Ștefan RADU
În copilăria mea, undeva, în Vrancea, am cunoscut un individ la care era fascinantă puterea lui de a modifica realitatea. Insul habar n-avea ce se petrece în bătătura lui. Nevastă-sa se zbătea singură să țină casa, să găsească nutreț pentru orătănii și să umple cămara cu ceva de-ale gurii. Bărbatul ei era bun doar pentru a se lăuda pe uliță cu averea pe care ar fi strîns-o prin munca lui și mai în fiecare zi se ținea de petreceri. Cum găsea vreun leat fără ocupație, îl chema la el și o punea pe biata nevastă să pregătească masa. „Pune de o mămăligă!” – striga încă de la poartă insul galanton. „Nu mai avem făină…” – venea răspunsul. „Atunci pune de două…” – ordona stăpînul casei în timp ce scotea paharele pentru a-și omeni invitatul. Femeia, ascultătoare, împrumuta de la vecini, lăsa lucrurile amanet sau se angaja să muncească la cîmp, pentru creditori, numai să nu i se supere bărbatul…
Întîmplările de-acum cîteva decenii mi-au revenit în minte cînd am citit, zilele trecute, despre dărnicia fără margini a premierului. Se promit milioane pentru țărani, subvenții substanțiale la consumul de energie termică pentru toată lumea, manuale și rechizite școlare gratuite pînă și pentru o parte dintre liceeni și – ca o bomboană pe colivă – a anunțat că pregătește amnistia fiscală! În timp ce ministrul Finanțelor arată extrem de stresat – știind că are visteria goală – și cere introducerea de noi taxe și impozite care să-l scoată din faliment, guvernul PSD promite pomeni generale pentru parastasul național al reformei. Ce mă neliniștește este seninătatea cu care premierul cere să o punem de mămăligă. De unde bani? Ouăle dlui Năstase – cele de la Cornu, bineînțeles! – nu pot acoperi cheltuielile bugetare ce se anunță. Și nici nu cred că-și va vinde colecțiile de artă pentru a contribui la mărirea pensiilor de mizerie pe care le primesc votanții lui. Atunci înseamnă că nota de plată finală va fi achitată de fiecare dintre noi, prin birurile ce vor crește proporțional cu dimensiunile electorale ale minciunelelor guvernamentale.
Cea mai imorală dintre promisiuni este amnistia fiscală. Astfel, PSD încearcă să-și asigure susținerea financiară a campaniilor electorale din 2004 prin curtarea țeparilor care nu și-au plătit impozitele de pe vremea lui Dej! Șefa Casei Județene a Asigurărilor de Sănătate vorbește de 745 de miliarde de lei datorii ale cîtorva firme conduse de patroni și manageri nesimțiți, care nu au nici un fel de probleme de conștiință pentru că salariații lor nu mai au acces la serviciile medicale. Ei sînt din categoria celor care, periodic, au beneficiat de scutiri, reeșalonări și creditări garantate de stat pentru a tunde ouă și a bricheta fum. Societăți care nu produc ceva util, ținute în viață doar pentru ca unii lideri sindicali să aibă unde să organizeze greve, sînt acum iarăși reanimate pe banii contribuabililor. Concomitent, se anunță acordarea categoriei de muncă în condiții speciale (fosta grupă I) pentru 52 de categorii profesionale. Astfel, peste 5-10 ani vor apare valuri de pensionari de 45-48 de ani care vor bloca fondul național de pensii. Actualii guvernanți nu sînt preocupați de dezastrul pe care îl pregătesc pentru 2010-2015. Alegerile din 2004 sînt importante! După ele, potopul! Acum, guvernanții ne dau cu o mînă pentru ca în 2005, după ce își vor fi văzut sacii în căruță, să ne ia cu zece mîini. Au vîndut cam tot ce aveau prin bătătură, au amanetat soarta țării pentru jumătate de veac, de muncă nu le prea arde, însă iată că se pregătesc de petreceri electorale. Depinde cît de creduli mai sîntem… M-am săturat să plătesc din buzunarul meu concediile la mare ale funcționarilor guvernamentali care beneficiază de servicii complete, 9 zile, plătind doar un milion jumate în timp ce eu pierd vremea stînd la coadă în fața ghișeelor de la Fisc pentru a-mi plăti impozitele – fără reduceri, scutiri, reeșalonări – la timp, amenințat cu amenzi, dosare penale, controale inopinate. Mai este necesar să vă spun ce voi vota în 2004?…
Lasă un răspuns